Peste 100 de bătrâni, pe listele de aşteptare pentru a ajunge la azil

Azilele din judeţul Suceava sunt arhipline şi numai moartea vreunuia dintre asistaţi face să se mai elibereze câte un loc. Direcţia Socială a judeţului a deschis o listă de aşteptare, încă din 1998, şi de atunci numărul celor care stau la rând pentru un pat în azil a ajuns la 110 persoane.

Dacă în 1998-2000 s-au înscris 1-4 oameni, din 2001 numărul lor a crescut constant, astfel că numai în primele cinci luni din 2009 s-au înscris 17 persoane.
Cei mai mulţi provin din mediul rural, o parte suferă de afecţiuni precum schizofrenie, etilism sau deficienţă mintală, dar şi de boli consecutive vârstei a treia, ca hipertensiunea arterială, poliatroză, artrită, amputări de membre, astm bronşic, hemipareză, silicoză sau diabet. Printre ei sunt şi bătrâni diagnosticaţi clinic sănătoşi, care văd totuşi azilul ca unica speranţă de a-şi sfârşi zilele în condiţii cât de cât decente.

Vârstele celor care aşteaptă internarea într-un centru social sunt de la 18-20 de ani, aproape toţi cu afecţiuni psihice, şi până la 80 de ani.
Potrivit Direcţiei Sociale a judeţului Suceava, prioritate la internare au cazurile sociale, dar sunt destui şi cei care sunt aduşi de propriile lor familii pentru ca acestea să pună mâna pe casa sau pământurile bătrânilor. Circa un sfert dintre internaţii în centre se află în această situaţie, dar Direcţia nu poate interveni în nici un fel. Bătrânii sunt abandonaţi în cămine şi la mai mult de jumătate dintre ei nu mai vine nimeni, niciodată.

Unii nu sunt luaţi acasă nici măcar după ce mor. Ei sunt înmormântaţi de personalul azilului şi sunt conduşi pe ultimul drum de tovarăşii de suferinţă care se mai pot deplasa.