Fotbal : Remember- O generatie de exceptie!

Cei trecuti binisor de prima tinerete îsi amintesc de momentul în care Chimia Suceava a reusit finalul sezonului fotbalistic 1965-1966, sa promoveze în Divizia B. Formatia Sucevei din urma cu patru decenii avea aceleasi caracteristici de joc ca si formatia CSM-ului din anii 70-80. Ambitia, daruirea în teren, respectul pentru suporteri care au raspuns pe masura, umplând tribunele Stadionului Areni pâna la refuz, fiind de-a lungul acelor ani al 13-lea jucator al formatiei sucevene. Dupa promovare, în vara lui 66, pentru a se putea ridica la nivelul celui de-al doilea esalon valoric al fotbalului românesc, Chimia Suceava a transferat câtiva jucatori experimentati, reusind sa formeze una dintre cele mai redutabile echipe pe care le-a avut meleagurile bucovinene. Din „vechea garda”, mai precis din echipa care a reusit promovarea sub comanda doctorului Frânculescu, în lotul divizionarei B au ramas: Sisac, Petcu, Arhire, Tudor, Vicovan, Belizna, Rosu, Nicolau si Barcau. Au venit la Suceava: Nedelcu (Foresta Falticeni), Teodosiu (Stiinta Galati), Gavrila (Olimpia Satu Mare), Stere, Anton, Buzatu si Pavel (Metalu Bucuresti), Marculescu (Poiana Câmpina), Gheghi (Progresul Bucuresti), si Danilet (Vagonul Arad), revenit acasa dupa ce a facut armata.  

Trebuie sa remarcam faptul ca si atunci, ca si acum, „oamenii de partid si de stat”, cei care au fost cu adevarat cu sufletul alaturi de fotbal, au contribuit din plin la constituirea unei echipe care va avea în urmatorii ani un cuvânt de spus, în fotbalul românesc. Directorul Bilius si ing. sef Valentin Stanescu (de la IGO Suceava), directorul Senchea de la CCH Suceava (unde erau angajati o mare parte dintre fotbalisti) sau la fel de importantii domni Panaitiu sau Teodorescu, sunt câteva persoane fara de care echipa timpului n-ar fi putut aduce renume Sucevei. O mare importanta la construirea echipei anului 1966 a avut-o faptul ca la conducerea tehnica a fost adus „nea” Valerica Neagu, a fost component al echipei Dinamo Bucuresti, un antrenor si un exemplu personal de daruire si moralitate.  

Debutul în Divizia B pentru Chimia nu a fost unul reusit, FC Bacau cu Titi Teasca la conducere, a învins la Suceava cu 0-2. Lipsa de omogenitate a lotului sucevean s-a facut simtita din plin si a fost principalul factor ce a determinat si înfrângerea din deplasare din etapa urmatoare, de la Pascani, meci în care a învins Suceava cu 1-0. În aceste conditii, dupa acele meciuri pierdute, partida din etapa a III-a a Seriei I din Divizia B, de pe Areni, între Chimia Suceava si Stiinta Bucuresti („stramosul” echipei Sportul Studentesc) a capatat o importanta deosebita. Trebuie spus ca la Bucuresteni, în primul „11” evoluau pe atunci Mircea Lucescu, jucator în nationala României, Ciornoava sau Mircea Radulescu (actualul director al Scolii Nationale de Antrenori).”Ne-am mobilizat exemplar si am reusit sa ne ridicam la nivelul adversarilor. Stere l-a marcat perfect pe Lucescu iar Zoro Gravrila a marcat golul unei victorii de mare onoare pentru noi”, si-a amintit capitanul echipei sucevene de atunci, Constantin Gheghi. Dupa acest succes moralul jucatorilor Chimiei a fost de neclintit si nicio echipa din serie nu a mai reusit sa ne învinga pâna la sfârsitul turului. Parcursul bun din campionat a fost dublat de o comportare deosebita a Chimiei Suceava în Cupa României, învingând si în aceasta competitie tot ce i-a stat în cale pâna în primavara întâlnirilor cu divizionarele A.  

„Îmi aduc aminte ca în acei ani se marcau putine goluri, în aceasta situatie fiind chiar noi, care am avut în avanposturi trei extreme dreapta pe pozitii de vârfuri de atac: Nicolau, Teodosiu si Buzatu. Am terminat turul pe primul loc cu un golaveraj de exceptie, 12-6, mai ales datorita faptului ca am avut o aparare de fier cu Nedelcu, Marculescu, Gheghi, Stere, dublata de doi portari excelenti, Sidac si Petcu, de care, mai ales pe teren propriu, nu trecea nimeni. Bucuria de a înscrie a fost extraordinara pentru mine si am avut satisfactia în cel putin patru ani, sa înscriu prin lovitura de cap la cornere sau lovituri libere, acestea fiind specialitatea mea” a completat Titi Gheghi. În 2008, iubitorii fotbalului sucevean vor sarbatori 42 de ani de când Suceava a pornit drumul spre marea performanta, cu o echipa adevarata. Sa nu-i uitam pe batrânii fotbalisti, azi oameni cu tâmple albe, departe de imaginea atlettilor de altadata, care au tinut piept gloriilor fotbalului românesc în campionat si Cupa României. Tânara generatie de suporteri si împatimiti ai sportului ar trebui sa nu uite ca bunicii si tatii acum cam ghebosi si pisalogi au fost sportivi adevarati. Dar, mai ales suntem toti datori sa nu-i uitam pe cei care ne zâmbesc acum numai în fotografii…