A cui a fost facatura?


Intră acum și în grupul de

S-au facut pariuri peste pariuri, s-au nascut patimi dincolo de patimi…Cu toate acestea derbiul Rapid-Steaua s-a transformat într-un circ ieftin.
Era minutul 69. Stelistii se adunasera în jurul lui Nesu, cazut. Se duce arbitrul Deaconu spre „locul faptei”. Se uita, nu zice nimic si porneste spre cealalta margine. Parcurge câtiva metri, înconjurat de stelisti si brusc, cade în genunchi. Duce mâna la cap dupa care se duce spre mijlocul terenului. Aflam: a fost aruncata o bricheta din tribuna. Si ca sa vezi, navalnica de ea si-a atins la fix tinta.
Deaconu se întoarce, dar proiectilele sunt la post. De data asta le vedem, nu trebuie sa îl credem pe cuvânt. Al Qaeda e mic copil – bomba cu brichete are mult mai mult efect. Cel putin în Liga lui Mitica. Meciul este interupt, în numele Cruciadei antiviolenta, iar stelistii, ca la un semn, ies de pe teren.
Sa nu fim naivi, indiferent de culorile pe care le-am simpatiza. Joi seara s-a creat un precedent periculos, care redeschide Cutia Pandorei a smenurilor.

Desigur, parerile sunt împartite si vor ramâne asa oricât de mult s-ar scrie pe aceasta tema. În fragila liga plina de straini si de declaratii suburbane, ar fi prea de tot sa facem apologia violentei! Dar nici nu putem sa tacem si sa nu atragem atentia asupra unei consecinte periculoase: aceea de a crede ca, în numele favoritilor, îti poti permite orice. Logica spune ca rapidistii nu aveau de ce sa îl tinteasca pe arbitru, de vreme ce echipa lor conducea si totusi au aruncat. De ce? Cine i-a pus? Becali, Copos sau dorinta de a scapa de Rednic. Poate la 1-0, antrenorul hulit de giulesteni s-ar fi razgândit si nu ar mai fi demisionat…
Sa ne imaginam un viitor meci. De exemplu Dinamo – Steaua. Câinii conduc cu 3-0. Un cocolos de hârtie se îndreapta spre arbitru. Omul în negru se prabuseste la pamânt. Steaua câstiga la masa verde. Cocolosul triumfa! Si fotbalul? Sportul? Se joaca si el la masa verde? În emisiuni televizate, unde patronii înjura ca la usa cortului? Unde începe si unde se termina violenta?

Oare câti stelisti sunt fericiti ca echipa lor de suflet va câstiga trei puncte? Probabil destul de multi! Gustul amar mai conteaza? Trece si asta! Când tii cu Steaua, te bucuri de orice. A apasat Gigi butonul potrivit? Esti fericit! A reusit Banel sa nu înscrie în propria poarta? Esti multumit! Da Deaconu trei puncte echipei tale preferate, chiar daca stii, simti ca nu le merita? Esti euforic. Conteaza ce consemneaza istoria, nu cum s-a scris respectiva pagina.

Fotbalul nu se mai joaca pe teren. Cei 22 de oameni bine platiti care alearga dupa o minge au devenit simple popice. Sforile sunt în alta parte. Iar tu astepti o minune. Astepti ca echipa ta sa câstige corect. Ti se da, în schimb, o victorie contrafacuta. Si nu stii daca sa plângi sau sa râzi. Pâna la urma, alegi sa te bucuri. Uneori, si surogatul are gust de cafea! Important e sa aflam a cui a fost facatura…


Intră acum și în grupul de