Sa va fie rusine… Doamnelor!!!

Despre ce am sa va spun aici, acum, sunt convins ca mii dintre dumneavoastra stiti deja, pentru ca prea multi dintre cei care citesc rândurile astea au gustat din nesimtirea cadrelor medicale din Spitalul de Urgenta sau din cel de Boli infectioase din Suceava. Ca sistemul nostru sanitar este în convalescenta, nu e o noutate. Ca de ani si ani tot încercam sa facem ceva ca sa ne fie mai bine si ca lucrurile tot prost merg, la Suceava cel putin, iarasi nu mai mira pe nimeni. Ma asteptam însa ca, cel putin din punct de vedere al mentalitatii, ceva sa se mai fi schimbat. Dar nu! Aceeasi nesimtire bântuie, precum virusii, holurile Spitalului de Boli Infectioase din Suceava. Sa va povestesc de ce spun asta. Luni dimineata: ora 7 si 10  minute. Îmi fac curaj si intru pe poarta Unitatii de Primire a Urgentelor (UPU). Fusesem duminica la pescuit si am fost piscat de …ceva. Piciorul s-a umflat, nu îngrozitor de tare, dar suficient ca sa intru în panica. Si ce alta solutie mai buna decât urgentele?! De la UPU am fost îndrumat, destul de amabil, spre urgentele Spitalului de Boli Infectioase.

Luni, ora 7 si 15 minute. Când am pasit în curtea Spitalului vechi am fost cuprins instantaneu de un sentiment de nesiguranta. Alei neîngrijite, gropi la tot pasul, întuneric bezna. Dibuiesc intrarea la urgente si ma adresez respectuos (zic eu), cu formula, „buna dimineata, ma scuzati ca va deranjez!”. De partea cealalta, doua cucoane verificau ceva în niste registre. Pauza. Una dintre ele catadicseste dupa un minut de liniste penibila în jur sa-si ridice privirea regala si ma întreba sec: „mda, ce aveti?”. Mie îmi statea pe vârful buzelor sa le spun ce aveam, dar am început sa explic ce am patit. Nu apuc cinci cuvinte, ca deja mi s-a pus verdictul: „Trebuie sa mergeti la UPU sa va dea ei un formular!”. Din acel moment mi s-a facut negru în fata ochilor. „Cum adica, doamna? Pai de la UPU vin acum. Ei m-au trimis la dumneavoastra!”. Nici o reactie. Probabil ca asteptau sa mi se faca lehamite si sa plec. Dar am continuat sa cer explicatii. Când a început scandalul si când am cerut sa mi se respecte drepturile mele de cetatean care le plateste „Doamnelor de la Spitalul Vechi” salariul, lucrurile au început sa se schimbe. Nu mai trebuia sa merg la UPU. Nu mai trebuia nici un formular. Ba chiar îsi facusera timp sa iasa dupa mine, afara, ca sa ma invite (parca mai avea cineva curaj în ce se putea întâmpla acolo) la o consultatie. Ceea ce în mod normal trebuia facut în primele secunde.  

Ma adresez acum acestei asistente, care luni dimineata, la 7 si 15 a avut dialogul cu mine: „Doamna, probabil ca ai vazut la viata dumitale suficienta suferinta si suficiente bube ca nimic sa nu ti se mai para spectaculos. Doamna, probabil ca ai si dumneata copii si chiar nepoti  carora le doresc sa fie sanatosi si în viata lor sa nu aiba parte de nimic grav. Ca, daca Doamne fereste patesc si ei ce am patit eu, si parintii lor nu va cunosc, riscati sa fiti batuta, ziua în amiaza mare, în cazul în care nu va modificati comportamentul. Doamna! Nimeni nu vine la dumneavoastra de nebun, ca se plictisea luni dimineata acasa. Doamna, si asa în România, si mai ales în Suceava, daca e sa te îmbolnavesti, e bine sa-ti cauti de drum pe la Iasi sau la Cluj. Doamna, nimeni nu va tine legata de postul pe care-l ocupati si nimeni nu v-a cerut, nici chiar eu, sa faceti minuni. NU! Noi, cei care va platim lunar salariile va cerem putina amabilitate. Si daca din asta nu o sa mai aveti niciodata va cerem sa va prefaceti macar ca sunteti interesata de problemele noastre. Nu vrem mai mult!”.  

Cât despre ce se întâmpla acum în Spitalul Judetean Suceava, ar trebui sa îngrijoreze pe multa lume. Nici unul dintre distinsii nostri parlamentari nu cred ca si-ar dori sa fie tratati aici. Despre doamna cu care am dialogat tot acest material, nu cred ca va pati nimic, pentru ca degeaba ne racim gura de ani de zile pe cazuri mult mai grave si nimeni nu e vinovat. Cert este ca, dragi Doamne din Spitalul Judetean, sunteti platite din banii nostri. Iar pe noi, cei care venim cu inima strânsa la spital, nimeni nu ne întreaba daca vrem sau nu sa va platim salariile. Pur si simplu vi le platim, chiar daca ne place sau nu. Si pentru asta, vrem un pic de respect. Singura noastra vina este ca ne-am nascut în România. Va rog sa nu ne faceti sa va urâm mai tare decât urâm faptul ca suntem prostiti pe fata.

Mihai Chira