Targul Marului a ajuns la editia a VI-a

Municipiul Falticeni va gazdui duminica, 19 octombrie 2008,  a VI-a  editie a manifestarii „Târgul Marului”. Locatia aleasa este Piata „Nada Florilor”, organizatorii manifestarii fiind Primaria Municipiului Falticeni în colaborare cu  Ministerul Agriculturii Padurilor si Dezvoltarii Rurale, Directia pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala Suceava, Asociatia Pomicultorilor din Bazinul Pomicol Falticeni si Oficiul Judetean de Consultanta Suceava.

Astfel, între orele 10 – 12, va avea loc primirea invitatilor si vizitarea standurilor expozitionale. În cadrul programului, între orele 12 – 16, vor avea loc spectacole artistice, cu participarea formatiilor de dansuri populare de la Clubul Elevilor din Falticeni, Formatia folclorica „Torent” Falticeni, Taraful Casei de Cultura Falticeni si Ansamblul Artistic „Ciprian Porumbescu”.
Pe durata evenimentului, publicul va putea achizitiona mere de la standurile organizate de catre producatori.  

O istorie a marului la Falticeni

Bazinul pomicol Falticeni-Radaseni a ocupat un loc distinct în viata economica a orasului, fiind cunoscut înca din secolul al XV-lea, când a început comertul de fructe cu polonii. Cu ocazia unor cercetari arheologice efectuate în orasul medieval Baia s-a gasit un cosor care pledeaza pentru ideea ca orasenii (implicit satenii din zona) acordau multa atentie cultivarii pomilor fructiferi si probabil îmbunatatirii speciilor prin altoire. Pe parcurs, atât în Uricariul lui Codrescu si în Descrierea Moldovei de Dimitrie Cantemir, cât si în însemnarile unui misionar italian, Marco Bandini, care vizitase Moldova pe la 1635, se vorbeste nu numai despre livezile de la Radaseni si Falticeni, ci si despre livezile de la Horodniceni, Bradatel, Botesti, Opriseni, Ciorsaci etc.

În Uricariul lui Codrescu, de pilda, se spune ca, initial, la Radaseni era o padure de nepatruns pe care locuitorii împroprietariti taind-o au gasit în ea meri, peri, pruni, care au ramas ca primele începuturi de plantatii. În Marele dictionar geografic al României de Gh. I. Lahovary, se apreciaza ca livezile de pomi fructiferi din Radaseni sunt prea frumoase si aduc un însemnat venit radasenilor, iar în Opriseni aproape fiecare satean îsi are livada sa cu arbori roditori, cei mai multi altoiti. Mihai Niculaiasa precizeaza ca razesii din Lamaseni se ocupau cu negotul de fructe înca din 1803 si ca acest comert a luat o deosebita amploare, îndeosebi în timpul vestitului iarmaroc de la Sf. Ilie.

Dezvoltarea bazinului pomicol Falticeni-Radaseni si existenta unui însemnat numar de livezi în zona s-au datorat atât conditiilor de sol si clima favorabile, cât si faptului ca majoritatea locuitorilor de-aici au fost oameni liberi (razesi), cu dragoste si pasiune pentru pomicultura, buni specialisti nu numai în realizarea de soiuri, forme si biotipuri autohtone la mar, par, prun, cires, visin, nuc, cais, ci si în ceea ce priveste industrializarea productiei de fructe, prin înfiintarea unor fabrici de marmelada, dulceturi si chiar a vinului din mere sau a tuicii din prune. La sfârsitul secolului al XIX-lea ne situam printre primele opt centre pomicole din tara, cu o suprafata de circa 1.500 de ha. Dupa 1900 am intrat într-un serios proces de dezvoltare si modernizare, acordându-se o atentie deosebita extinderii plantatiilor, producerii materialului saditor, îmbunatatirii sortimentelor si pregatirii de specialitate a pomicultorilor.
 Pepiniera de stat Falticeni-Radaseni, înfiintata în 1908 în Groapa Radaseni, pe un teren cedat gratuit, pe o perioada de zece ani, de distinsul învatator si pomicultor Vasile Lovinescu, a avut un rol deosebit în organizarea si dezvoltarea Bazinului pomicol. Sediul pepinierei a fost pe Strada Sucevei, la nr. 47, în vila care a apartinut Consulatului austriac. În 1918 Pepiniera s-a mutat definitiv în Falticeni, fiind înzestrata cu 28,5 hectare la trupul Tâmpesti si 4 hectare la sediu.

Între anii 1933 si 1935, în zona au luat fiinta înca opt pepiniere particulare, cele mai importante apartinând inginerului Gheorghe Nastase din Falticeni si învatatorului Constantin Mercore din Pocoleni.
În 1939, Pepiniera Falticeni-Radaseni a fost transformata în Statiune experimentala pomicola, care, în 1950, îsi întrerupe activitatea pentru câtiva ani, trecând în patrimoniul Scolii Medii Tehnice Horticole, ca loc de practica pentru elevi. În 1957 a fost reînfiintata sub numele Statiunea de cercetare si productie pomicola  (SCPP), cu o suprafata de 83 ha, din care 24 ha erau plantatii. Statul a acordat o deosebita atentie dezvoltarii si modernizarii acestei unitati, încât în anul 1989 SCPP dispunea de 850 ha, din care 650 ha reprezentau plantatii pomicole. Crearea de noi soiuri si portaltoi, introducerea tehnologiilor moderne de exploatare a livezilor, de amenajare si organizare a terenurilor în panta sau cu exces de umiditate, precum si consolidarea colectivului de munca de aici au dus ca, atât în domeniul cercetarii, cât si al productiei, sa se obtina rezultate de exceptie.

Astfel, dupa anul 1975, s-au înregistrat productii de peste 17.000 kg la hectar în livezile clasice si de peste 25.000 kg la hectar în livezile intensive. În 1984 s-a ajuns la o productie medie de 32.130 kg la hectar, realizari care au dus ca Statiunea de Cercetare si Productie Pomicola Falticeni sa fie distinsa pentru a doua oara cu titlul de „Erou al Muncii Socialiste” si medalia de aur „Secera si Ciocanul” (primul titlu de „Erou al Muncii Socialiste” îi fusese conferit în 1980 pentru cantitatea de 22.780 kg de fructe la ha, obtinuta în anul 1979). Rezultatele evidentiate s-au datorat, îndeosebi, preocuparii specialistilor pentru ridicarea potentialului de productie al tuturor livezilor din nord-estul Carpatilor Orientali, prin crearea, pentru fiecare specie, a celui mai valoros sortiment, precum si a celui mai valoros portaltoi. Astfel, în decursul anilor, la specia mar, din cei peste 120.000 hibrizi creati au fost selectate 28 de elite, dintre care doua au fot omologate ca soiuri cu numele de „Radaseni” si „Falticeni”, precum si un numar însemnat de portaltoi, dintre care amintim: la mar MM – 106, M – 26 si M – 9, iar ca portaltoi franc, soiul autohton Patul; la par, soiul autohton „Harbuzesti”; la visin, portaltoiul V.V.1, cu înmultire vegetativa, portaltoiul generativ V.G.1, cu o mare uniformitate si calitati de productie superioare, precum si soiul de visin „Bucovina”, autofertil si productiv, adaptat conditiilor din zona, pretabil atât pentru consumul în stare proaspata, cât si pentru industrializare.

 Asociatia Economica Intercooperatista Pomicola a fost înfiintata în 1974. De-a lungul anilor a obtinut rezultate remarcabile, încât, la 9 iunie 1981, pentru realizarea principalilor indicatori economico-financiari, în întrecerea socialista cu unitati similare din tara, primeste „Diploma” pentru locul III pe tara. De altfel, faima livezilor falticenene, apartinând atât Statiunii de cercetare si productie pomicola, cât si Asociatiei intercooperatiste pomicole, Întreprinderii Agricole de Stat sau Cooperativei Agricole de Productie, a depasit cu mult granitele României, unitatile respective fiind vizitate, în timp, de catre specialisti din peste 15 tari (Germania, Italia, Franta, Uniunea Sovietica, SUA etc), exportându-se însemnate cantitati de fructe si produse finit.
(Extrase din „Falticeni – repere în timp”, autor Vasile Nistoreasa, 2007, Editura Accent Print Suceava)