Boc dixit!!!

 “În cadrul procedurii de formare a guvernului, rolul președintelui României este secundar în raport cu Parlamentul. Rolul președintelui se rezumă la desemnarea unui candidat la funcția de prim-ministru și la numirea guvernului după acordarea votului de învestitură din partea Parlamentului. Esențial în formarea guvernului României rămâne așadar votul de încredere din partea forului legislativ, întrucât guvernul răspunde politic în fața Parlamentului și nu în fața președintelui României.” (Emil Boc, “Instituții politice și proceduri constituționale în România”, manual de bază pentru studenții la Științe politice, 2003, Editura Accent, pag. 215-216).

Asta scrie negru pe alb, în cartea pe care Emil Boc, liderul național al PD-L o predă în Facultate. Dacă află Traian Băsescu cam cum i se „fâlfâie” lui Boc de instituția Președintelui României atunci când vine vorba să se facă un Guvern, cred că l-ar da afară din partid. Dar una scrie Boc pentru studenții săi și spune pe holurile Universității din Cluj-Napoca, și cu totul altceva face el la București, acolo unde, dându-se de ceasul morții, cei din PD-L se roagă la cel de sus, adică la Traian, „făcătorul de Guverne” să le dea rețeta minunată în vederea coacerii noului executiv central.

Cum ne-am obișnuit la politicienii noștri, să propovăduiești ceva în numele dezvoltării democrației din România e una, și să aplici ceea ce spui, e imposibil. Așa și cu profesorul Boc, când vine vorba de viitorul guvern al României, rolul președintelui nu mai este unul secundar în raport cu Parlamentul, ba chiar e unul determinant. Că nu mai știi ce să crezi despre profesorul BOC. Cu siguranță a învățat politica la altă facultate decât cea la care predă și după cu totul alte manuale, nu cele scrise de el. Că altfel, ar fi înțeles.
 
Revenind la realitatea atât de interesantă a zilelor acestea, când toți se dau de ceasul morții pentru a face un nou Guvern, mi se face greață când mă gândesc cu câtă evlavie și bucurie, în caz că PSD bate palma cu PD-L, se va anunța de către liderii naționali ai celor două partide că de fapt și de drept, o fi câștigat dreapta alegerile, însă parcă ce ar fi dacă s-ar reface FSN-ul de altădată? Că era bine atunci. Cu Iliescu, Roman și Băsescu pe post de șefi? Că la soluția asta parcă nu ne-am gândit când am votat. Dar ce mai contează. Osul trebuie împărțit, doctrinele trebuie uitate, înjurăturile din campanie și acuzele date uitării ca și cum așa e normal să fie. Parcă încep să înțeleg de ce românilor li s-a scârbit să mai meargă pe la urne: că oricum nici unul dintre cei de la București nu e mai breaz, ba din contră, pentru un pumn de arginți în plus, și-ar vinde și soția. Că de țară, asta e vândută demult. Urmează să aflăm însă și cui, și comisionul exact.
 
Mihai Chira