La reconstituirea Marii Adunări Naționale președintele Gheorghe Flutur a transmis mesajul către Cetatea Alba Carolina: Cetatea de Scaun a Sucevei și întrega Bucovină se înclină în fața dumneavoastră, cei care sunteți prezenți aici, urmași ai făuritorilor Visului de Aur al Românității

Delegația numeroasă a județului Suceava de la Alba Iulia condusă de președintele CJ Suceava Gheorghe Flutur, alături de primarul Sucevei, Ion Lungu, a participat, sâmbătă, la reconstituirea Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia și a transmis mesajul Cetății de Scaun a Sucevei cu prilejul celebrării împlinirii a 100 de ani de la Marea Unire.

 

Evenimentele au început cu rugăciune, fiind oficiată Sfânta Liturghie în Catedrala Reîntregirii, apoi o slujbă de Te Deum în fața lăcașului de cult, iar președintele Gheorghe Flutur s-a întâlnit cu Patriarhul Ierusalimului, IPS Teofil și cu Patriarhul BOR, PF Daniel.

Delegația Sucevei a participat la mai multe momente solemne cu o încărcătură simbolică deosebită cum ar fi citirea „Cuvântării lui Vasile Goldiș”, a „Rezoluțiunii Adunării Naționale” și a „Declarației de Unire”.

Ulterior, au fost anunțate soliile din celelalte provincii, iar buciumași bucovineni au însoțit mesajul transmis de județul Suceava.

Președintele Gheorghe Flutur a adus un  omagiu emoționant celui mai important moment al istoriei noastre și prin mesajul său a transmis că regiunea din care provine a avut doi dintre ce mai mari români: Ștefan cel Mare și Mihai Eminescu.

Gheorghe Flutur a citat mesajul din Cetatea de Scaun a Sucevei, către Cetatea Alba Carolina

„Cetatea de Scaun a Sucevei, gloria Moldovei medievale, împlinește astăzi 100 de ani și doua zile de când a revenit la trupul Țării Mamă, România. La miezul zilei de 28 noiembrie 1918, în Sala Sinodală din Palatul Mitropolitan de la Cernăuți, Congresul General al Bucovinei hotăra „Unirea necondiționată și pe vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare, până la Ceremuș, Colacin și Nistru cu Regatul României”. „Întreg ținutul Cernăuților și cea mai veche parte din ținutul Sucevei cu vechea cetate de la Suceava, cu gropinițele Descalecătorilor de la Rădăuți și cu însuși mormântul lui Ștefan cel Mare de la Putna” se întorcea la sânul Patriei de care fuseseră despărțite la 1775.

Astăzi, 1 decembrie 2018, Cetatea de Scaun a Sucevei și întrega Bucovină se înclină în fața dumneavoastră, cei care sunteți prezenți aici, urmași ai făuritorilor Visului de Aur al Românității.

În acest ceas, al Centenarului Marii Uniri, de aici din inima Ardealului, de la Alba Iulia, în fața urnelor cu pământ sfânt din toate părțile românești, noi, cei din capitala de glorie a Moldovei, nu ne putem gândi decât la Marele Voievod moldav, Ștefan cel Mare și Sfânt, cel care, prin faptele sale, domnea în secolul al XV-lea peste destine române – moldovenești, muntenești și ardelenești.

Și astăzi, aici, credem că memoria istorică ne îndeamnă să ne amintim de cuvintele rostite de Regele Ferdinand la Putna, la 16 mai 1920: „Călcând pentru întâia oară pe pământul frumoasei Bucovine, readuse la sânul patriei mume, am socotit ca o sfântă datorie ca întâiul meu pas să se îndrepte spre acest locaș, atât de scump oricărei inimi românești, pentru a aduce umbrei Marelui Erou al Moldovei și al creștinătății, Ștefan cel Mare și Bun, prinosul de recunoștință națională și de adânc simțită slăvire din partea întâiului Rege al României întregite.

Veacuri de restriște au înșirat an după an și au împletit o cunună de dureri și de suspin în timpul când țările românești căzuseră sub îndelungata robie turcească, dar mai cu deosebire de la dezlipirea acestei părți, celei mai vechi și frumoase a Moldovei, din trupul părintesc. Inimile românești rosteau numele Marelui Voievod plângând, pentru că mormântul său se afla pe pământ robit.

Și atât de adâncă și de reală era această durere, că în anul 1871, la serbarea din Putna, marele nostru Eminescu cânta:

Durere!… și-i profundă când România plânge,

Cu fruntea-nfășurată de doliu la mormânt;

Durerea-i pretutindeni, durerea se răsfrânge

În valea și Carpatul ce-i românesc pământ.

Dar sufletul și-a făurit din icoana Eroului său simbolul de mângâiere și de nădejde a unor timpuri pe cari povestea le închipuise ca testament al lui Ștefan cel Mare: Dumnezeul părinților voștri se va îndura de lacrămile fiilor săi și va ridica dintre voi pe aceia cari vă vor așeza iarăși în voinicia și puterea de mai înainte.”

După Basarabia, după Bucovina, acum 100 de ani mai lipsea o piatră din trupul României: „Ardealul cu ţinuturile din Ungaria locuite de Români”. Marea Adunare de la Alba Iulia  a adus-o, încoronând marea operă de unire.

„Putem privi cu încredere în viitor – spunea Regele Ferdinand la 1 Decembrie 1918, în discursul din Sala Tronului de la Iași – căci temeliile sunt puternice, bazate pe principii democratice, ce sunt o chezăşie pentru dezvoltarea firească a unei vieţi sănătoase, ele sunt cimentate prin credinţa nestrămutată a unui şir întreg de generaţii, de apostoli ai idealului naţional (…) Să consacrăm unirea gândurilor, unirea sufletelor, dar şi unirea în muncă roditoare, prin strigătul: trăiască România mare, puternică şi unită!”

Noi, cei veniți astăzi din vechea Cetate de Scaun a Moldovei, de lângă lespedea Sfântului Voievod de la Putna, aducem duneavoastră, celor din Cetatea Alba Carolina, de lângă Catedrala Încoronării,  cu plecăciune, demnitate și respect, prinosul de recunoștință pentru înfăptuitorii unității noastre naționale, salutul nostru fratern și urarea: Trăiască România Centenară!”(T.B.)