Arheologul Florin Hau: „Voronet ramane o provocare maxima din punct de vedere arheologic”

Cercetările efectuate recent de o echipă de arheologi ai Muzeului Bucovinei, coordonată de Florin Hău şi Ştefan Dejan, atestă că aşezământul monastic de la Voroneţ datează din perioada domniei lui Alexandru cel Bun, cel mai probabil din perioada 1400-1410, domnitorul Ştefan cel Mare nefăcând decât să refacă pe aceeaşi fundaţie întreaga construcţie.

Arheologii suceveni au finalizat, sâmbătă, o cercetare arheologică preventivă la mănăstirea Voroneţ unde, pe traseul vechilor chilii de pe latura de sud a monumentului se va ridica un nou corp de chilii în aceeaşi poziţie topografică.

Arheologul Florin Hău a declarat că cercetările au fost făcute într-o zonă unde au mai fost făcute săpături în perioada 1961-1967 de Radu Heitel şi Nicolae N. Puşcaşu, care la acea dată au avut ca obiectiv principal să afle dacă biserica ce a fost construită în 1488 de Ştefan cel Mare este prima sau dacă sub aceasta existase una anterioară.

Cercetările din 1967 au demonstrat că biserica lui Ştefan cel Mare este a doua biserică a aşezământului monastic întemeiat la Voroneţ, dar nu se ştia cât de timpurile era biserica anterioară şi se estima că putea data de la 1450.
„Faptul în sine era cunoscut pentru că exista un document din 22 ianuarie 1472 în care apare menţiunea expresă a mănăstirii şi a stareţului Misail”, a spus Hău. Arheologul sucevean a arătat că cercetările finalizate recent într-unul dintre ansamblurile datând din perioade de dinainte de 1488 arată că acesta datează mult mai devreme decât s-a putut proba. El a spus că o pivniţă cu laturile de 7,3 metri şi 6,1 metri, cercetată acum datează de la începutul domniei lui Alexandru cel Bun, cel mai probabil în 1400-1410.

Hău a precizat că în urma analizei s-a stabilit că la Voroneţ a avut loc un incendiu devastator şi se presupune că acesta s-a produs în împrejurările din 1475 sau, cel mai probabil, în 1485 când Baiazid I a dat foc inclusiv târgului Suceava.

El a spus că la 1485 au ars nu numai biserica veche, cu temelie de piatră şi construcţia din lemn, dar şi construcţiile anexă şi chiliile.

Biserica nouă a fost construită de Ştefan cel Mare între 24 mai şi 24 septembrie 1488, iar în acelaşi an, sau cel mai târziu în 1489 se refac şi chiliile, a spus arheologul sucevean care a precizat că Ştefan cel Mare nu a făcut decât să refacă, pe aceeaşi fundaţie ce data din perioada lui Alexandru cel Bun, întreaga construcţie, dar şi pivniţa, dar după orizontul tehnicii în care trăia.

Hău a explicat că pivniţa din perioada lui Alexandru cel Bun era acoperită cu grinzi de lemn, iar Ştefan cel Mare a reboltit-o cu două travei semicilindrice axate pe patru piloni de piatră cămăşuită cu cărămidă. Totodată, pivniţei i se adaugă două corpuri anexă la est şi vest.

Arheologul sucevean a mai arătat că lucrările au continuat la Voroneţ în etape ulterioare, cea mai importantă fiind cea făcută de Grigore Roşca în 1547 când bisericii i se adaugă pridvorului şi pictura exterioară de valoare universală.

Tot la 1547 s-au desfăşurat lucrări şi pe corpul de chilii, a mai spus Florin Hău.

El a mai declarat că cercetările evidenţiază că aşezământul monastic de la Voroneţ din vremea lui Alexandru cel Bun era un aşezământ boieresc şi nu domnesc şi nu exclude ca acesta să fi fost construit de boierul Bîrlă de la Hârlău, un boier important din perioada domniei lui Petru Muşat.

Florin Hău a mai spus că din primăvara anului 2011 vor fi continuate cercetările arheologice în zona Voroneţ pentru a se definitiva modul în care a evoluat planimetric, volumetric şi cronologic întregul ansamblu de pe latura de sud a monumentului.

Hău a explicat că nu se cunoaşte traseul zidului de incintă vechi al mănăstirii, nici unde a existat turnul care marca intrarea în incinta mănăstirii sau turnul original al clopotniţei ansamblului. „Voroneţ rămâne o provocare maximă întrucât zona incintei de vest, nord şi est au rămas necercetate din punct de vedere arheologic”, a mai spus Florin Hău.