Intră acum și în grupul de
Gerul intens înregistrat între 12 și 15 ianuarie 2026 nu a generat o criză energetică, ci a evidențiat vulnerabilitățile cronice ale sistemului românesc de termoficare și energie, susține Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI). Într-o analiză publicată vineri, specialistul subliniază că eșecul rețelelor de termoficare nu a fost cauzat de vreme, ci de ani de amânări, improvizații și lipsă de investiții reale, lăsând populația să suporte costuri duble pentru încălzire în condiții de supraviețuire.
Potrivit lui Dumitru Chisăliță, atunci când conductele vechi au cedat, statul s-a retras, fără a oferi soluții de rezervă, explicații clare sau despăgubiri automate. Singura alternativă rămasă cetățenilor a fost încălzirea electrică – varianta cea mai scumpă și ineficientă. Pentru un apartament cu două camere din București, factura lunară obișnuită de aproximativ 400 de lei pentru termoficare se va dubla, deoarece consumul suplimentar de energie electrică (estimat la circa 250 kWh în plus) va adăuga aproximativ 400 de lei la factura de curent. Rezultatul: costuri duble, nu pentru confort, ci pentru a evita înghețul.
Președintele AEI avertizează că următoarele două săptămâni, cu temperaturi nocturne cuprinse între -6 și -11 grade Celsius în București, vor amplifica aceste cheltuieli. „Oamenii trebuie să se aștepte la costuri mai mult decât duble pentru încălzire în luna ianuarie 2026”, subliniază Chisăliță, precizând că acești bani reprezintă „o taxă informală, dar perfect reală”, percepută direct de la cetățenii abandonați de serviciile publice.
Un moment semnificativ a fost înregistrat pe 13 ianuarie, la ora 17:00, când consumul național de energie electrică a atins 9.119 MWh/h – cel mai ridicat nivel din ultimii ani. Reacția autorităților a fost limitată la constatarea „consum prea mare” și „presiune pe sistem”, fără asumarea cauzelor reale. Specialistul compară acest vârf cu media din 1989: consumul actual este cu doar 5% sub nivelul de atunci, dar diferența esențială este că în trecut consumul era determinat de industrie, iar astăzi de necesitatea de a nu îngheța în locuințe – un regres clar, nu un progres.
Analiza structurii producției din acel moment arată că hidroenergia a asigurat 27% din necesar, fiind principalul factor de stabilitate. „Fără hidro, România ar fi fost complet dependentă de importuri scumpe și incerte”, notează Chisăliță. Importurile au acoperit 23% din consum, ceea ce reprezintă o vulnerabilitate strategică, nu o integrare europeană sănătoasă, deoarece energia cumpărată în vârf de criză este scumpă și ajunge, în final, tot în sarcina populației.
În concluzie, Dumitru Chisăliță califică situația drept o criză administrativă, nu naturală. „Un stat care nu poate asigura căldură iarna nu e un stat aflat în tranziție, ci un stat care cedează funcțional”, afirmă președintele AEI. El critică discursul public blocat între sloganuri verzi și tăceri convenabile, în timp ce infrastructura reală rămâne neglijată. „Iarna viitoare va veni din nou. Țevile vor fi la fel de vechi. Discursurile, la fel de goale. Întrebarea nu este dacă se va repeta, ci cât timp vom continua să plătim pentru un stat care nu livrează, dar facturează fără greș”.
Intră acum și în grupul de
