Mesaj pentru Italia: … să nu ne confundaţi!!!

Presa italiană geme de materiale în care bieţii băştinaşi sunt torturaţi, violaţi, furaţi sau omorâţi de românii care au purces să se facă „oameni” pe alte tărâmuri decât cele ale patriei. De câteva săptămâni, Italia are un singur duşman, iar ăla are buletin de România. Cert este că mai toate infracţiunile puse în cârca românilor sunt săvârşite de rromi. Mai pe înţelesul tuturor, de ţigani. Şi cum e mai simplu să urli decât să combaţi şi mult mai simplu să dai vina pe imigranţi decât să iei măsuri pentru păstrarea liniştii şi ordinii publice, italienii au înţeles că a face din România izvorul infracţionalităţii din Europa este mai uşor şi mai profitabil în cele din urmă. Că poţi stoarce şi fonduri de la buget şi poţi justifica apoi şi abuzurile care se săvârşesc asupra oricui. S-a ajuns până acolo încât în Italia, singura justificare a unui abuz asupra unei persoane este că ea e ROMÂN. Ce e român în Italia poate păţi orice, de la jaf, tâlhărie, schingiuire sau castrare. Moartea nu este luată în calcul pentru că e mult prea uşoară. Pentru Italia, patria renascentismului, tărâmul occidentalismului, al democraţiei, lucrurile au început să degenereze grav de tot. Atât de grav încât ajungi să nu mai înţelegi de ce presa italiană susţine campania de denigrare a rromilor. Presa italiană însă nu are vreme să vadă că foarte mulţi dintre românii care sunt acolo provin din judeţele Moldovei şi chiar din judeţul Suceava, şi că aceşti oameni sunt extrem de corecţi şi de un real folos italienilor. E vorba, pe scurt, de Mihai Cheche, care a salvat de la înec un italian în 2008 şi de Mihai Clipa de 20 de ani, din Suceava, care a inventat un mouse inteligent capabil să ajute oamenii care nu-şi pot folosi mâinile, iar anul şcolar 2008-2009 a fost inaugurat de preşedintele Italiei, avându-l alături pe Clipa. Iar ca cei doi români sunt foarte mulţi în Italia. În 1999, când Petre Roman era ministru de externe, chiar în Italia la o întrunire europeană a atras atenţia că rromii nu sunt exclusiv problema României şi a întregii Europe şi că măsurile trebuie luate de toţi. Atunci UE s-a uitat cruciş.

Când privesc ce scrie presa italiană, cumva că ar fi vorba despre strămoşii mei…(că romanii cu dacii prin anii 100, mai ţineţi minte, iar eu cu părinţi şi bunici de prin zona asta) nu mă pot abţine să nu fac un apel la memorie şi să revizualizez acele clipe în care, prin anii 1996-2000, Occidentul urla din toţi bojocii că nu mai avem dreptul să le spunem la ţigani – ţigani, ci rromi, că au şi ei onoare, au o cultură care trebuie respectată, conservată. Ne explica Occidentul la acea vreme, şi Italia poate mai multe decât trebuia, că ţiganii sunt un popor cu istorie, nedreptăţit de-a lungul anilor şi ne-a obligat, ca şi stat, să adoptăm o legislaţie aparte pentru rromi. Cumva ca minoritate specială.
Ei şi uite aşa … ce naşte din pisică şoareci mănâncă, dragii ei de ţigani s-au săturat de „relele tratamente” aplicate de populaţia României şi au plecat, în minutul al doilea după ce ţara noastră a intrat în UE, drept în braţele celor care propovăduiau respectarea drepturilor minorităţii rrome. Ei bine, cum au ajuns acolo, au uitat că sunt rromi şi au devenit pur şi simplu ţigani şi fac ceea ce făceau foarte bine şi în România. Fură, bat, jefuiesc, omoară, tâlhăresc şi din când în când, mai şi violează câte o italiancă. Şi deodată, italienii au descoperit că de fapt e rău ce se întâmplă. Mesajul meu pentru Italia este clar: Aţi vrut rromi, aveţi ţigani! Să vă fie de bine! De acum poate că a sosit momentul să mai lase şi Italia falsa pudoare deoparte şi să deschidă ochii asupra a ceea ce e murdar şi la ei în curte. Prea i-a plăcut Occidentului să testeze pe România tot felul de legi care mai de care mai deocheată, să impună restricţii, steguleţe. Cred că e cazul ca Italia să primească două steaguri roşii pe problema minorităţilor şi mai ales a justiţiei. Dar cum în România nu e cazul să se preocupe cineva de imaginea ţării în afara ei, pentru că sunt mai distractive şedinţele de noapte de la Sinaia, iar euro-parlamentarii noştri sunt prea preocupaţi să-şi împartă dreptatea prin cluburile de manele din Cluj sau să candideze din când în când la funcţia de prim-ministru, nu cred că se va mai găsi cineva să sufere prea tare pentru România.

Mihai Chira