Rosia Montana, nu doar pierdere ecologica dar si economica

In ultima vreme, discutia referitoare la Rosia Montana este trata din perspectiva unei oportunitati economice versus un dezastru ecologic.

Gresit!

In realitate modul in care intra statul Roman in tranzactia Rosia Montana este o pierdere si din punct de vedere economic.

Se poate vorbi doar de cat de mare este pierderea economica a statului Roman versus dezastru ecologic.

Aceasta pierdere la nivel economic poate fi privita pe doua paliere:

– unul de pierdere certa
– al doilea de cost de oportunitate.

Pierderea certa poate fi calculata de urmatoarea maniera: probabilitatea asociata diferitelor efecte ecologice inmultita cu impactul economic asociat minus beneficiile economice accumulate pana in acel moment. Dat fiind costul masiv al impactului ecologic, rezultatul indiferent cum te joci cu probabilitatile este semnificativ negativ.

Costul de oportunitate este dat de modul defectuos de negociere a interesului Roman in noua companie precum si de pierderea legata de imposibilitatea de explora potentialul turistic si arheologic.

In cazul proiectului Rosia Montana, ca si in orice proiect ce se incadreaza in clasa de probleme numita “real options theory”, exista o componenta numita optiunea de a astepta.

A astepta imbunatatirea tehnologiei de extragere a metalelor si schimbarea capacitatii de negociere a Guvernului este un atuu, o valoare care ar trebui monetizata de Romania prin amanarea oricarei decizii daca nu poate fi negociat acum in favoarea natiunii.

Captura statului este evidenta pe prea multe paliere ale acestei tranzactii ce ar putea fi intoarsa in favoarea statului roman daca s-ar dori si interesele private nu ar prima. Macar daca interesele private acoperite ar sti cam care este pirederea pe care o accepta la nivel de stat.

LUCIAN  ISAR