CONJUNCTIVITA. Simptome, cauze, tratament

Conjunctivita este un termen atribuit unui grup de afecțiuni inflamatorii ale conjunctivei, învelișul extern al globului ocular. Potrivit dr. Cristina DAVID, medic primar oftalmolog în cadrul Clinicii Oftalmologice NOVAOPTIC, conjunctiva este țesutul care învelește globul ocular și se răsfrânge pe fața posterioară a pleoapei superioare și inferioare, până la limbul sclero-cornean.

Conjunctivita bacteriană

Cele mai frecvent implicate bacterii care produc boala sunt: stafilococul (epidermidis și auriu), streptococul și Haemophilus.

Infectarea ochiului se produe prin contact direct cu secreții ce conțin germenii.

Debutul este acut, prin ochi roșu și senzație de arsură și secreții conjunctivale. La trezire, pleoapele sunt lipite, ceea ce face dificilă deschiderea lor, ca rezultat al acumulării de secreții în cursul nopții. În mod obișnuit, ambii ochi sunt afectați, dar debutul poate implica inițial doar unul din ochi, pentru că peste 1 -2 zile să fie afectat și celălalt ochi. Pleoapele pot fi edemațiate și acoperite de cruste la nivelul liniei genelor. Secreția poate fi inițial apoasă, dar în 1-2 zile devine muco-purulentă. Înroșirea conjunctivei (congestie) este intensă la nivelul fundului de sac inferior și mult mai redusă în jurul corneei.

Tratament

Chiar fără tratament, conjunctivitele simple sunt auto-limitante, vindecându-se în 10 – 14 zile, iar examenele de laborator nu sunt indicate de rutină. Înaintea inițierii tratamentului este foarte imortant să curățați marginea pleoapelor și genele pentru a îndepărta secrețiile. Picăturile cu antibiotice cu spectru larg trebuie administrate în timpul zilei, fiind prescrise de medicul oftalmolog în urma consultației, ținând sema de aspectul clinic al bolii și de examenul bacteriologic al secreției conjunctivale când acesta este necesar. Antibioticele folosite în cabinet sunt ciprofloxacin , ofloxacina, moxifloxacina, gentamicina, tobramicina, neomicina, cloramfenicol, acid fusidic.

O formă particulară de conjunctivită este conjunctivita gonococică, agentul cauzal fiind Neisseria gonorrhoeae ce produce infecția venerică a tractului genito-urinar, dar este capabil să invadeze corneea intactă, la copilul nou-născut al unei mame infectate. Aspectul ochilor este impresionant, cu pleoape umflate, indurate, roșii și secreții conjunctivale purulente foarte abundente. Dacă conjunctivita gonococică nu e tratată urgent, infecția cuprinde corneea, cu ulcerație centrală care duce rapid la perforație și endoftalmită. Tratamentul trebuie efectuat în spital, recoltarea secreției și examinarea bacteriologică urgentă și îndepărtarea secreției frecventă.
Tratamentul cu antibiotice trebuie efectuat intravenos și local – picături cu Gentamicin sau Bacitracină, inițial din oră în oră.

Conjunctivita virală

Kerato-conjunctivita virală: spectrul infecției oculare cu adenovirus variază de la forma ușoară și aproape inaparentă până la forma acută. Transmiterea acestui virus foarte contagios este pe cale respiratorie sau prin secreții oculare, diseminate, prin prosoape, mâini murdare etc. Perioada de incubație este de 4 – 10 zile. După debutul conjunctivitei virusul este activ încă aproximativ 12 zile. Trebuie luate precauții pentru a evita transmisia după examinarea unui pacient suspectat cu infecție adenovirală. Spălarea mâinilor frecvent precum și dezinfecția instrumentelor oftalmice cu meticulozitate, asigură evitarea răspândirii infecției.

Virusuri implicate:

– “febra faringo-conjunctivală” este produsă de anumite tipuri de adenovirus, afectează frecvent copiii, care manifestă infecții ale căilor respiratorii superioare. Keratita apare la 30% din cazuri, dar nu în forme severe

– “Kerato-conjunctivita epidemică” este frecvent cauzată de anumite tipuri de adenovirus, cu transmitere de la mâini contaminate, instrumente și soluții, spre ochi. În contrast cu febra adeno-conjunctivală, nu produce simptome generale. Keratita se asociază în 80% din cazuri, adesea în forme severe.

Semnele conjunctivitei virale:

lăcrimare
înroșirea ochilor
disconfort
fotofobie, frecvent afectând ambii ochi.

Se asociază edemul pleoapelor, secreții conjunctivale apoase, hemoragii conjunctivale chemozis (edemul conjunctivei), pseudomembrane în cazurile severe, ușoară mărire a ganglionilor limfatici. Tratamentul este simptomatic. Afecțiunea se remite în decurs de 2 săptămâni.

Keratita virală

Faza I: apare în 7 – 10 zile de la debutul simptomelor și se caracterizează prin keratită punctată epitelială, care se vindecă în 2 săptămâni.

Faza a II a : este caracterizată prin opacități punctiforme, albe subepiteliale ce se dezvoltă sub leziunile inițiale în curs de vindecare. Acestea reprezintă răspunsul imun la agresiunea virală.

Faza a III a: este caracterizată prin infiltrate în stroma corneană ce se “topesc” progresiv în timp, putând fi evidențiate la biomicroscop timp de mai multe luni. Tratamentul cu steroizi sub formă de picături este indicat când acuitatea vizuală este scăzută de opacitățile corneene din faza a treia.

Conjunctivita chlamidia

Conjunctivita acută cu chlamidia este o afecțiune cu transmitere sexuală produsă de serotipul D și K al agentului infecțios Chlamidia trahomatis. Pacienții sunt tineri și mulți au concomitent o infecție genitală (cervicită la femei și uretrită la bărbați) care poate fi asimptomatică. Transmiterea este prin autocontaminare, iar perioada de incubație este de aproximativ o săptămână. Prezentarea este cu afectarea unui ochi sau a ambilor prin secreție mucopurulentă. Spre deosebire de infecția adenovirală, conjunctivita cu chlamidia devine cronică și poate persista 3 – 12 luni, dacă nu este tratată.

Semnele sunt: secreții mucopurulente, foliculi proeminenți mari pe conjunctiva din fornixul inferior, dar și pe pleoapa superioară, infiltrate corneene periferice după 2 -3 săptămâni de la debut și ușoara mărire a ganglionilor limfatici. Cazurile cu evoluție lungă dezvoltă cicatrici conjunctivale și vascularizație corneană superioară (“panus cornean”).

Confirmarea diagnosticului de conjunctivită cu chlamidia se face prin teste de laborator: ELISA pentru antigenii chlamidia. Tratamentul local (început cu tetraciclină 6 săptămâni) combinat cu cel sistemic (Azitromicină) sau Doxiciclină 1 -2 săptămâni trebuie urmat de ambii parteneri ai cuplului.

Conjunctivita nou-născutului (cu Chlamidia) sau conjunctivita neonatală cu Chlamidia

Infecția cu chlamidia este cea mai frecventă cauză de conjunctivită neonatală. Poate fi asociată cu infecție sistemică cu chlamidia, ce produce otită, rinită și pneumonie. Debutul este uzual la 5 – 19 zile după naștere. Semnele sunt: secreții mucupurulente și papile proeminente pe conjunctivă, iar tratamentul include local, tetraciclina, iar general, eritromicina (deoarece tetraciclina sistemic este contraindicată la copiii sub 12 ani).

Trahomul este infecția cauzată de serotipul A, B și C al agentului patologic Chlamidia trachmatis. Este o boală a locuitorilor țărilor slab dezvoltate, asociată cu lipsa condițiilor elementare de igienă. Musca este vectorul major al infecției și reinfecției. Trahomul este principala cauză a orbirii prevenibile, fiind în obiectivul OMSVISION 2020, cu eforturi majore pentru a fi eradicată. Tratamentul este cu o singură doză de azitromicină de 1g. Cea mai importantă metodă de prevenire este igiena personală.

Conjunctivita alergică sau rino-conjunctivita alergică este cea mai comună formă de alergie oculară și nazală este o reacție de hipersensibilitate la antigene specifice transmise pe cale aeriană. Ea poate fi: conjunctivită alergică sezonieră și conjunctivită alergică perenă.

a) Conjunctivita alergică sezonieră, asociată cu rinita alergică, “febra fânului”, în timpul verii este cea mai frecventă și ușoară formă de conjunctivită. Cele mai răspândite cauze sunt polenurile.

b) Conjunctivita alergică perenă se manifestă pe toată durata anului, cu exacerbare toamna când expunerea la alergenii din praf și mucegaiuri este cea mai mare. Este mai puțin răspândită decât onjunctivita alergică sezonieră, dar mai persistentă. Prezentarea pacientului cu un atac acut de înroșire oculară, lăcrimare, mâncărime (prurit) asociată cu strănut repetitiv și secreții nazale apoase abundente. Semnele sunt: umflarea pleoapelor, aspectul roz sau albicios – lăptos al conjunctivei ca rezultat al edemului, papile la nivelul pleoapei superioare.
Tratamentul cu antihistaminice sub formă de colir pentru aplicații locale de 2 -4 ori pe zi, asociat cu tratament sistemic (Aerius, Claritine, Xyzal).

Keratoconjunctivita vernală

Keratoconjunctivita vernală este o inflamație oculară bilaterală repetitivă, cu afectarea cu precădere a copiilor de sex masculin și a adulților tineri, mai ales în climatul cald și uscat. Este o conjunctivită alergică în care răspunsul imun joacă un rol important. Aproape trei sferturi din pacienți au asociată atopie și două treimi au un istoric familial de atopie. Acești pacienți prezintă frecvent astm bronșic și eczemă în copilărie. Apariția keratoconjunctivitei vernale este uzual după vârsta de 5 ani și afecțiunea se rărește în jurul pubertății, numai rareori persistă până la vârsta de 25 ani.

Keratoconjunctivita vernală poate apărea sezonier, cu un vârf al incidenței la sfârșitul primăverii și vara, dar la unii pacienți se poate manifesta pe toată durata anului. Pacienții cu o keratoconjunctivită vernală au o incidență crescută a degenerescenței corneene numită keratoconus.

Principalele simptome sunt prurit ocular intens asociat cu lăcrimare, fotofobie, senzație de corp străin și arsură, secreții mucoase dense și ptoză palpebrală.
Prognosticul pe termen lung este bun. Tratamentul local: steroizi, antihistaminice, acetilcisteină.