„Fermoare, nasturi si capse”, o lectie de viata predata sucevenilor (VIDEO)

Emoţii puternice, frustrări şi regrete, întrebări fără răspuns şi interpretări originale ale simbolurilor „fermoare”, “nasturi” şi “capse” au intrigat şi au impresionat deopotrivă, miercuri seară, publicul sucevean, odată cu prestaţia actorilor din spectacolul de teatru „Fermoare, nasturi şi capse”, realizat cu sprijinul Companiei Teatrale Bucovina.

“Fermoare, nasturi şi capse”, textul dramaturgului Mihai Ignat, în regia lui Claudiu Puşcău, a fost nominalizat la premiile UNITER, fiind o piesă de teatru despre prietenie, greşelile pe care le poţi face, fragilitatea vieţii, moarte, dar şi dorinţa de a merge mai departe. Provocarea textului l-a determinat pe regizorul Claudiu Puşcău să realizeze un spectacol cu tineri actori, dar care să reprezinte un mesaj pentru orice vârstă. Premiera spectacolului realizat la Suceava nu este o întâmplare dacă ţinem cont de indicaţiile scenice de a se organiza acest eveniment în locul de baştină al unuia dintre actori, în persoana lui Ionuţ Maierean care a interpretat rolul tânărului Paul, alături de prietenii şi colegii săi Amelia Ursu (Ana) şi de George Macrea (Cristi).

Piesa pune în scenă povestea a trei tineri, Paul, Cristi şi Ana, cândva prieteni foarte buni, care se întâlnesc pentru prima dată de la moartea unui prieten comun, fostul iubit al Anei, Eugen, care a ales să părăsească această lume punându-şi capăt zilelor. Vizibil afectaţi de moartea tovarăşului lor, cei trei tineri se găsesc într-o prăpastie emoţională din care se pare că nu vor ieşi prea curând…

Intrigaţi de felul în care a acţionat prietenul lor Eugen, cei trei încep să îşi pună tot felul de întrebări, fac tot felul de scenarii, se învinovăţesc reciproc, emit judecăţi, care ar putea explica decizia dramatică a regretatului lor amic.

Paul, cel mai guraliv dintre cei trei, caută mereu indicii, îşi pune o sumedenie de întrebări, o iscodeşte pe Ana, o inculpă indirect de faptul că Eugen ar fi renunţat la viaţă din cauza ei, aceasta părăsindu-l cu puţin timp înainte de tragedie, Cristi o apără mereu inculpându-l pe Paul, făcându-l autor moral al faptei, mintea lui Paul socoate că vinovaţi ar putea fi Cristi şi Ana, văzând în relaţia lor o posibilă aventură; lucrurile degenerează, toţi cedează nervos, retrăgându-se treptat din scenă, după ce constată că nu pot ajunge la dezvăluirea misterului dat de moartea tovarăşului lor. Întâlnirea celor trei prieteni nu s-a mai desfăşurat ca altădată, lucru pe care îl constată singuri, însă deşi la prima vedere nu mai par aşa de uniţi, prietenia lor dovedeşte că persistă, în ciuda celor petrecute pe parcursul piesei…

Deşi Cristi pare cel mai raţional personaj, la finalul piesei, rămânând singur în întunericul camerei sale, acesta începe, la rândul său, să îşi pună o serie de întrebări, îşi face scenarii în gând, caută răspunsuri şi ajunge la concluzia că a venit momentul să profite mai mult de lucrurile plăcute pe care i le oferă viaţa.

Spectacolul “Fermoare, nasturi şi capse” se termină la fel de silenţios cum a început, lăsând loc de interpretări şi reuşind să trezească dileme chiar şi în rândul spectatorilor.