Politologul sucevean dr. Adrian Botezatu: Aplicarea unor anumite percepții și clișee eronate despre Basarabia și locuitorii ei, una din cauzele eșecului României în Republica Moldova

În ultima sută de ani, în relația României cu Basarabia au existat atât de multe rateuri, încât putem vorbi de o constantă istorică și de o perseverență în eroare. Cauza fundamentală a acestor erori o reprezintă necunoașterea realităților sociale basarabene de către decidenții români, dar și mai grav, aplicarea unor anumite percepții și clișee eronate despre Basarabia și locuitorii ei.

Principalul clișeu în România este că majoritatea cetățenilor din Republica Moldova sunt români, fapt corect științific după definițiile Academiei Române, dar nereal la nivelul auto percepției majorității locuitorilor din Republica Moldova. Majoritatea populației basarabene nu a avut suficiente argumente la nivelul experienței istorice pentru a se auto percepe drept români:

• La 1812 în momentul anexării Basarabiei de către Rusia, populația locală se autodefinea ca fiind de etnie moldovenească, limba era moldovenească, iar noua putere suzerană era de religie ortodoxă și înlocuia un suzeran islamic cu o puternică aversiune în rândul populației

• La momentul 1812, între moldoveni și munteni percepția reciprocă era destul de negativă având în vedere conflictele militare dese de-a lungul istoriei ( Ștefan cel Mare a avut cele mai multe războaie cu muntenii, la fiecare invazie otomană a Moldovei avangarda era reprezentată de armata munteană; conflictele armate din vremea lui Mihai Viteazul și a fraților Movilă, precum și războaiele dintre Matei Basarab și Vasile Lupu; antipatia dintre Constantin Brâncoveanu și Dimitrie Cantemir etc). Faptul că istoriografia română oficială minimalizează sau ocultează această animozitate istorică munteano-moldovenească, nu înseamnă că ea nu a existat și nu a produs efecte. Când închidem ochii, se face întuneric doar pentru noi, nu și pentru cei din jur.

• Este de asemenea evident că după 1812 Rusia a efectuat o rusificare în forță în special a elitelor și a mediului urban , iar prin intermediul stagiului militar și a bărbaților din mediul rural

• Astfel între 1812 și până la 1992 într-o perioadă de 180 de ani, administrația românească a fost prezentă între 1918-1940 (22 ani) și 1941-1944 (3 ani), deci în total 25 ani față de 155 de ani de administrație rusească/sovietică. Administrația românească interbelică a Basarabiei s-a caracterizat prin cultul familiei regale române, ortodoxism ca doctrină a statului opusă bolșevismului sovietic, apologia țăranului român și a vieții de tip rural, lipsa oricărui proiect de dezvoltare urbană și emancipare socială. Astfel efectele administrației românești în Basarabia nu au fost de durată și au fost ușor de anihilat de către propaganda sovietică

• Atât Imperiul Rus cât și URSS au colonizat în Basarabia populații de etnie rusă, ucraineană, evreiască și alte etnii și au deportat sau încurajat să migreze profesional în interiorul URSS locuitori moldoveni

• În prezent, în RM ca urmare a politicilor URSS populația rusofonă este concentrată în mediul urban, mediul rural fiind dominat majoritar de populația moldovenescă. Un efect al acestei situații este acela că limba rusă a devenit și un indicator de statut social:vorbești rusa- ești orășean; vorbești moldovenește –ești de la țară (de aici și aversiunea unor rusofoni de a învăța sau vorbi moldovenește)

• O altă realitate a RM este aceea că elitele administrative sunt preponderent rusofone și ostentativ anti-românești ( proiectul unionist românesc le sperie, deoarece consideră că și-ar pierde privilegiile de statut și stilul de viață pe model rusesc )

O altă eroare de percepție a decidenților români a fost aceea de a înțelege că societatea basarabeană este o societate bilingvă (peste 90% din populație cel puțin înțelege limba rusă) iar folosirea limbii ruse nu ține de etnie. Structura etnică a RM arată o minoritate rusă de aproximativ 7% , dar majoritatea scrutinurilor electorale arată o realitate socială de aproximativ 50% din populație cu caracteristici rusofone. Analiștii români care vorbesc de proiectul unionist nu iau deloc în calcul realitatea unei populații de aproximativ 50% rusofonă. Experiența arată că cei mai aprigi românofobi nu sunt neapărat etnicii ruși, ci moldovenii rusificați.

Cauzele pentru care România a pierdut bătălia mediatică în RM sunt:

• Înainte de 1989 televiziunea română era de neurmărit, pe când posturile rusești erau urmărite și în România. Faptul că în prezent cetățenii RM urmăresc televiziuni rusești ține și de obișnuință și de habitus

• România a avut încercări timide și nereușite de a deține instituții mass media în RM cu toate că s-au cheltuit fonduri consistente, dar fără efecte. Rusia a avut constat o prezențămediatică masivă. Conținutul TV din România este de slabă calitate, formatul și vedetele promovate nefiind pe gustul majorității telespectatorilor din Moldova (Anul Centenar a fost un moment ratat și un fiasco total; România nu a dorit impunerea unor tarife mici de roaming cu RM care să faciliteze comunicarea cetățenilor din cele 2 state)

• Rusia a finanțat masiv producția de filme ca instrument de soft power (cum au procedat pe lângă SUA, Turcia, India și Coreea de Sud ), pe când România nu a folosit acest instrument . România ar avea foarte multe de învățat din expertiza Coreei de Sud

• Dacă la un moment dat România trimitea artiști în RM, în prezent curentele muzicale din România sunt dominate de artiști din RM (majoritatea artiștilor din RM cântă și în limba rusă și sunt prezenți în topurile rusești )

• Concluzia este că Rusia prezintă o atractivitate culturală mai mare decât România în RM

În ultima sută de ani, cu o mică excepție în perioada lui Gheorghe Gheorghiu Dej, decidenții români au cultivat rusofobia ca politică de stat. În prezent, relațiile politice româno-ruse sunt la un nivel minimal, rece, ba chiar de adversitate în cheia raportului NATO/SUA- Rusia . Această rusofobie cultivată timp de 100 de ani creează la nivelul de percepție a populației românești o susținere a ideii de Unire cu RM , dar o aversitate la ideea înglobării unor populații rusofone cărora după standardele democratice europene ar trebui să li se acorde anumite drepturi de prezervare a identității culturale. Pentru cetățenii români, cunoașterea și percepția realităților politice și sociale din RM este foarte scăzută deoarece mass media din RM nu este preluată în România (spre comparație televiziunile din Ungaria sunt difuzate în România și în zone unde nu sunt etnici maghiari; în plus Ungaria și-a propus și a reușit să dezvolte infrastructura de interconectare cu Transilvania, pe când România nu a dezvoltat nici un mare proiect de infrastructură în regiunea Moldovei din România care să realizeze interconectarea cu RM).

În plan religios, pe teritoriul RM există două mitropolii ortodoxe: una subordonată Moscovei, majoritară, și cealaltă subordonată Patriarhiei Române cu o structură atrofiată. Interesul Patriarhiei Române față de Basarabia e dată de faptul că din 2007 până în prezent Patriarhul Daniel nu a efectuat nici o vizită în RM. La polul opus , Patriarhul Moscovei are la activ două vizite efectuate în RM și una anulată.

Cota de popularitate a României în RM este ușor de măsurat prin scorul partidelor politice din RM care au preluat agenda românească (relevant este că noul primar al Chișinăului este socialistul rusofon Igor Ceban). În acest moment, curentul politic majoritar în RM este moldovenismul statalist de tip european. Victoria în alegeri a Maiei Sandu, cu ajutorul unui segment rusofon urban oripilat de prestația grotescă a lui Igor Dodon (aportul electoral al rusofonului Renato Usatâi a fost decisiv), este expresia acestui moldovenism european brevetat de mentorul politic al actualului președinte – Vladimir Filat (relație directă cu Uniunea Europeană; România- sponsor, dar nu mentor). În acest moment societatea basarabeană este ținută în echilibru social și economic de diasporele moldovenești din UE și Rusia prin remitențele care salvează statul de colaps ( România nu a dorit în ultimii 30 de ani să fie un investitor economic masiv în RM). Mandatul de președinte al lui Igor Dodon a avut ca efect izolarea financiară a RM, ca urmare a relațiilor politice proaste cu Uniunea Europeană și România. Alegerea Maiei Sandu are ca scop principal reconectarea RM la finanțările europene și românești. Echilibrul financiar și dezvoltarea economică va întări statalitatea RM.

Eșecul apropierii dintre cele două state este cauzată de prăpastia dintre cele două clase politice: clasa politică bucureșteană funcționează pe model balcanic (vorbe multe, puține fapte; autosuficiență și superficialitate); clasa politică de la Chișinău funcționează pe model rusesc (настоящие мафиози молчат и тихо).

Concluzie finală. Elita politică și administrativă a RM nu va accepta de bună voie un proiect unionist, iar România nu are capacitatea de a dezvolta în mod profesionist unul. În Basarabia, România a recoltat, exact cât a semănat.

Adrian Botezatu

loading...