Explicații la criza ucraineană: E foarte puțin probabilă declanșarea confruntării militare. Acumularea de forțe militare la graniță e parte din scenariul războiului psihologic -opinie dr. Adrian Botezatu

În prezent Federația Rusă desfășoară un război psihologic pe mai multe planuri având ca scop principal revanșa în fața NATO după umilința cauzată de colapsarea URSS și pierderea sateliților estici din Pactul de la Varșovia. Rusia consideră contextul actual favorabil unei renegocieri cu SUA a sferelor de influență după eșecurile politico-militare americane din Irak, Afganistan și Siria. De asemenea Rusia consideră că deține în acest moment supremația mondială în materie de rachete balistice și consideră triada nucleară pe care o deține ca fiind cel mai important atuu de negociere.

Scopul Federației Ruse în Ucraina nu este ocuparea militară în forță, ci impunerea prin diverse metode a unui regim politic prietenos care să excludă integrarea Ucrainei în NATO și UE. În acest sens, de la debutul confruntărilor politice și militare, Federația Rusă a urmărit ”ucrainizarea” conflictului, negarea implicării statului rus în conflict, narațiunea susținută de partea rusă fiind cea a unui conflict între ucrainenii din vest cu ucrainenii filoruși din est, formula diplomatică stabilită cu Franța și Germania fiind impunerea unor negocieri politice între guvernul de la Kiev și liderii republicilor separatiste Donețk și Lugansk.

Federația Rusă e conștientă că poate ocupa militar Ucraina cu prețul unui carnagiu, dar nu va putea câștiga pe termen lung simpatia și sprijinul populației ucrainene, din acest motiv confruntarea militară e foarte puțin probabilă să fie declanșată, acumularea de forțe militare la graniță făcând parte din scenariul războiului psihologic.

Experiența istorică ne arată că odată ce armata rusă pleacă la război, întotdeauna atacul este în adâncime și întotdeauna strategii ruși se folosesc de stratageme și diversiuni pentru a-și păcăli adversarii. Astfel dacă armata rusă ar ataca Ucraina, într-un război anunțat din timp și într-o regiune cunoscută, NATO ar concentra ajutoare logistice pentru consolidarea frontului; dacă armata rusă ar ataca în adâncime într-o zonă în care NATO nu se așteaptă, succesul ar fi maxim și ar antrena și descongestionarea frontului ucrainean, deoarece NATO ar muta infrastructura militară către noua direcție de atac.

Care este țara care după SUA crează cele mai mari probleme Federației Ruse? Turcia: deține a doua armată ca mărime din cadrul NATO; a creat mari probleme armatei ruse în Siria; a creat și patronează o Organizație Pan Turcică care cuprinde statele turcofone din Asia Centrală foste membre ale URSS; a înarmat și sprijinit Ajerbaijanul în conflictul militar cu Armenia; a sprijinit revoltele naționaliste din Kazahstan; urmărește renașterea otomanismului și reînvierea Califatului otoman; a transformat Catedrala Sf. Sofia pentru a doua oară în moschee; patriarhul ecumenic ortodox din Constantinopol care este cetățean turc a sprijinit ruperea ortodoxiei ucrainene de cea rusă; a transferat armament modern și drone Ucrainei, a refuzat recunoașterea încorporării Crimeei în Federația Rusă.

Armata rusă are capacități masive de atac în nordul Turciei în Crimeea, în sudul Turciei în Siria și în estul Turciei în Armenia. Să nu uităm că Rusia a lovit ținte ISIS în Siria cu rachete trase de pe nave din Marea Caspică.

Dr. ADRIAN BOTEZATU este politolog, doctor în Geografie politică