Marș, mă! Sau concluzii după alegerile din București-opinie de Adrian Botezatu


Intră acum și în grupul de

Alegerile locale parțiale din București au fost un adevărat seism politic, un test acid pentru clasa politică românească, care a ieșit șifonată rău de tot. Rezultatele nu sunt doar niște cifre seci pe hârtie; ele vorbesc despre o deziluzie generalizată, despre ruperi de alianțe și despre figuri noi care se ridică pe valul nemulțumirii. Să le luăm pe rând, fără menajamente, căci politica nu e pentru cei cu pielea subțire.

În primul rând, absenteismul masiv: aproape 70% dintre bucureșteni au ales să boicoteze urnele. Asta nu e lene civică, e un semnal puternic, un vot de blam împotriva întregii clase politice. Oamenii s-au săturat de promisiuni goale, de scandaluri și de un sistem care pare să funcționeze doar pentru cei din vârful piramidei. Bucureștiul, capitala țării, ar trebui să fie un model de participare democratică, dar a devenit un bastion al indiferenței. Politicienii ar face bine să citească asta ca pe un avertisment: ori vă schimbați, ori vă schimbăm noi.

Apoi, câștigătorul: Ciprian Ciucu, ales primar cu votul a doar 1 din 10 bucureșteni. Juridic, e primar legitim, dar politic? Nici vorbă de legitimitate. Acest rezultat strigă după o reformă urgentă: Parlamentul trebuie să voteze revenirea la votul în două tururi pentru primari. Altfel, riscăm să avem edili aleși cu sprijinul unei minorități active, în timp ce majoritatea stă acasă. PNL, partidul lui Ciucu, nu are motive să se bucure prea tare. Votul a fost pe persoană, nu pe siglă – Ciucu nu vine din vechea oligarhie liberală, ci a mobilizat interese financiare mari, conectate la bugetele publice, speriate de o posibilă resetare a rețelelor de influență. Și atenție: Ciucu e doar cu carnetul la PNL; în realitate, gravitează în zona progresistă, sub influența Monica Macovei – Cristian Ghinea. Cine crede că nu va avea gânduri de mărire, în ciuda promisiunilor solemne, se înșală amarnic.

USR? Aroganța și impostura lor se văd deja din Cosmos. Au pierdut teren masiv, iar rezultatul reflectă o dezamăgire cronică față de un partid care promitea schimbare, dar a livrat doar dezbinare. La aceste alegeri, s-a produs și ruptura definitivă între AUR și Călin Georgescu. Chiar dacă George Simion va mai clama susținere declarativ, e clar pentru toți că Georgescu țintește un rol mesianic – un fel de Ayatollah al României, deasupra partidelor, asumându-și postura de Îndrumător Spiritual Suprem. Visuri mari, dar realitatea politică e crudă.

PNL s-a dovedit, din nou, mai șmecher decât PSD. Toți s-au prins că Sorin Grindeanu gândește la fel de rapid precum vorbește… Pe viitor, creșterea AUR va veni pe seama procentelor PSD-ului. Cu cât PSD stă mai mult la guvernare alături de USR și PNL, cu atât își erodează baza electorală. Marii câștigători? Ciprian Ciucu și Anca Alexandrescu. Alexandrescu a făcut un scor excelent, nu datorită AUR sau PNȚCD, ci pe „persoană fizică”. A intrat în istorie cu sintagma „Marș, mă!” și, fără îndoială, va fi o voce puternică pe viitor. Cum și în ce fel? Vom vedea, dar e clar că are carismă și un public fidel.

Marii învinși: Nicușor Dan, fost primar al Capitalei și actual președinte, care l-a susținut, total neconstituțional, pe candidatul USR Cătălin Drulă, care, rămas pe afară va fi, probabil, propus ministru al Apărării.

 USR și PSD (prin Băluță) completează lista perdanților. O surpriză? Ana Ciceală, o figură de extremă stângă care a rupt voturi de la USR-ul progresist. E de urmărit: criza socială și economică va alimenta extrema stângă în România, iar un „Lenin în fustă” ca ea ar putea juca un rol important.

În concluzie, aceste alegeri schimbă scena politică: ruperi de alianțe, ascensiuni neașteptate și un electorat tot mai sceptic. Bucureștiul a vorbit clar: marș, mă, cu vechea gardă! E timpul pentru reforme adevărate, altfel următorul val de absenteism va înghiți totul. Politicienii să ia aminte – sau să se pregătească de marș.


Intră acum și în grupul de