Intră acum și în grupul de
Într-o perioadă în care sărbătorile de iarnă ar trebui să aducă solidaritate și compasiune, decizia Guvernului condus de Ilie Bolojan de a impozita persoanele cu handicap pare o palmă dată celor mai defavorizați români. Criticii, printre care și voci din societatea civilă, îl acuză pe premier de un „darwinism social” care favorizează bogații în detrimentul săracilor, transformând România dintr-un stat social, așa cum prevede Constituția, într-unul în care supraviețuirea devine privilegiul celor puternici.
De la începutul mandatului său, Ilie Bolojan s-a poziționat ca un reformator dur, un „haiduc modern” care promite eficiență și austeritate. Însă, după cum subliniază analizele critice, reformele sale au avut un efect disproporționat: au avantajat corporațiile străine și statele vecine, în timp ce au lovit în categoriile sociale vulnerabile. Decizia recentă de a impozita veniturile persoanelor cu handicap – anunțată chiar în Postul Crăciunului – pare să confirme această tendință. În loc să protejeze pe cei care au nevoie de sprijin statal, măsura pare să prioritizeze echilibrarea bugetară pe spatele celor slabi, sfidând articolul 47 din Constituție, care stipulează protecția socială ca o obligație fundamentală a statului.
Criticii vorbesc despre un „darwinism social și economic”, o doctrină fascistoidă ce stipulează dreptul bogaților și puternicilor din punct de vedere social de a se impune impune prin forță celor săraci și neputincioși.
Într-adevăr, dacă ne uităm la istoria recentă, măsurile guvernului Bolojan – de la creșterea taxelor pe proprietate cu până la 80% până la înghețarea salariilor și pensiilor – par să urmeze un pattern: redistribuirea sarcinilor financiare către cei cu venituri mici, în timp ce marile corporații beneficiază de facilități. Impozitarea persoanelor cu handicap, categorii deja excluse social și economic, reprezintă vârful acestui iceberg, transformând statul dintr-un protector într-un prădător.
Ilie Bolojan, etichetat deja de unii ca „Ilie Sărăcie”, ar putea intra în istorie ca exponentul unei perioade negre, în care empatia a fost înlocuită cu calcule reci.
România merită mai mult decât un „haiduc” care ia de la cei slabi pentru a da celor bogați, iar reforma nu trebuie să înceapă cu subminarea protecției sociale pentri că riscul este ca statul să devină un dușman al propriilor cetățeni.
Intră acum și în grupul de
