Intră acum și în grupul de
Când apele au lovit Broșteni, lăsând în urmă case distruse și familii disperate, solidaritatea sucevenilor și a românilor în general a fost, ca de obicei, impresionantă. Voluntari, firme private, autorități județene și locale s-au mobilizat rapid, iar gesturile de sprijin au curs din toate colțurile județului și din multe județe ale țării. Însă, în mijlocul acestui val de umanitate, o absență s-a făcut simțită: cea a liderilor de la București.
În timp ce suveraniști precum Călin Georgescu și George Simion, alături de membri AUR, au descins în Broșteni pentru a ajuta sinistrații, liderii puterii – Nicușor Dan, Ilie Bolojan, sau Cătălin Predoiu – au rămas, ca de obicei, în turnurile lor de fildeș.
E populism ce fac Georgescu și Simion? Fără îndoială. Orice politician care apare în fața camerelor într-o zonă calamitată își dorește și un câștig de imagine. Dar să reducem gestul lor la asta înseamnă să ignorăm o lecție pe care liderii lumii o înțeleg de mult: în momente de criză, prezența contează. De la Regele Felipe al Spaniei, care a înfruntat furia mulțimii în Valencia în 2024, la Giorgia Meloni în Italia sau Narendra Modi în India, liderii globali știu că un gest simbolic – fie că descarcă ajutoare sau împart ceai sinistraților, precum Erdoğan – transmite solidaritate și empatie. Chiar și sub riscul huiduielilor liderii naționali merg în teren. Pentru că asta e datoria lor.
În România, însă, datoria pare opțională. Nicușor Dan a anunțat că va merge la Broșteni „doar dacă e necesar”, trimițând-o în schimb pe ministra Mediului, Diana Buzoianu, care a justificat întârzierea cu motive de „siguranță”. Premierul Bolojan, prins până acum în scandaluri precum cazul Anastasiu, a convocat o ședință extraordinară de guvern abia după ce AUR a mobilizat o coloană de mașini cu ajutoare, întinsă pe kilometri. USR, rupt de realitate, pare pierdut, iar PNL e inexistent.
Singurul care iese în evidență este Gheorghe Șoldan, președintele CJ Suceava, care a fost de la prima oră pe baricade, a alocat 4 milioane de lei din bugetul județului și promite să lupte pentru fonduri suplimentare, criticând deschis sumele insuficiente promise de Guvern – 15.000, 25.000 sau 30.000 de lei, care nu pot reconstrui nici măcar un gard, darămite o casă.
El spune că situația din Broșteni nu mai arată ca în prima zi după inundații pentru că s-a muncit non-stop și s-a scos localitatea din noroi și atrage atenția că frica guvernanților de a aloca ajutoarele financiare necesare astfel încât să nu crească deficitul și să fie coborât ratingului de țară la junk e nejustificată: „Eu înțeleg frica de junk, dar junk-ul e aici, la Suceava, la Broșteni”
De ce lipsesc liderii noștri din teren? Comoditate? Lipsă de empatie? Sau, mai probabil, frica de a fi confruntați de o populație furioasă. Nu vor să audă huiduieli, nu vor să fie întrebați de ce prevenția a fost inexistentă sau de ce exploatarea pădurilor a amplificat dezastrul.
Broșteni ne arată o Românie a contrastelor: pe de o parte, poporul care se unește în Postul Adormirii Maicii Domnului, donând și lucrând umăr la umăr; pe de altă parte, o clasă politică paralizată de frică și deconectată de realitate. Georgescu și Simion, cu tot populismul lor, au înțeles că prezența în mijlocul oamenilor, chiar și cu camerele după ei, e mai mult decât o poză: e un mesaj că „ne pasă”.
În schimb, liderii puterii par să creadă că ședințele și comunicatele sunt suficiente.
Șoldan estima un necesar de 80 de milioane de euro pentru a reface drumuri, poduri, case și infrastructură. Dacă solidaritatea populației e clară, rămâne de văzut dacă liderii de la București vor avea curajul să coboare din elicoptere și să pună umărul – nu doar la descărcat ajutoare, ci la asumarea responsabilității.
Până atunci, Broșteni rămâne o lecție dură: sucevenii sunt mai puternici decât un sistem care se ascunde de ei.
Intră acum și în grupul de
