ISU a finalizat raportul privind incendiul din Bazarul Suceava


Intră acum și în grupul de

Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Suceava a dat miercuri publicităţii raportul cu privire la posibilele cauze care au dus la incendiul din Bazarul Suceava, eveniment petrecut la mijlocul lunii ianuarie a acestui an şi în care 86 dintre chioşcurile aflate în partea modernizată a Bazarului au ars, la fel ca şi acoperişul halei care le adăpostea. Raportul ISU Suceava susţine că cea mai mare probabilitate pentru izbucnirea incendiului este o sursă termică. Aici ISU spune că ar putea fi vorba despre o ţigară, un bec lăsat aprins sau un radiator electric. Cu o probabilitate mai mică este trecut în raport şi „acţiunea intenţionată”. Cu alte cuvinte, nu se poate spune că „focul pus de cineva” ar fi fost sursa incendiului. Cu cea mai mică probabilitate este trecut în raport scurt-circuitul electric. Colonelul Lucel Lulciuc, care este inspectorul-şef al ISU Suceava, a semnat raportul şi a informat că Poliţia urmează să efectueze o serie de expertize tehnico-ştiinţifice în perioada următoare, conform procedurilor legale. Din raport reiese că zona în care a izbucnit incendiul se intinde pe o arie formată de chioşcurile 1138, 1139, 1140, 1167, 1168, 1074, 1073 şi 1101 din Bazar.

Iată cum arată raportul ISU Suceava cu privire la incendiul din ianuarie:
Ipoteze studiate şi elaborate privind cauza probabilă şi împrejurările producerii evenimentului:
Temperatura de ardere din zona incendiată a depăşit 1300˚C
Temperaturile de aprindere ale unor materiale combustibile
Denumirea materialului
(corpului) Temperatura de aprindere [˚C] Denumirea materialului
(corpului) Temperatura de aprindere [˚C]
0 1 2 3
Bumbac 250-450 Poliamide (fibre) 420
Cânepa 214-220 Polietilena 341
In 232 Policlorură de vinil (praf) 900
Iută 254 Polistiren (spumă) 340
Mătase vâscoasă z 279 Polistiren (spumă) 310
1) Surse de aprindere de natură termică
a) Ţigara
Argumente pro:
– Iniţierea incendiilor are loc, de regulă, după-amiaza şi noaptea în depozite, magazine etc. când ţigările aprinse sunt aruncate din neglijenţă sau lăsate intenţionat înainte de plecare.
– Încăperile (standurile) fiind închise, aportul aerului proaspăt din exterior este redus. În timpul arderii mocnite ce poate dura câteva ore, se degajă o mare cantitate de căldură ce încălzeşte aerul din interior, favorizând procesele de descompunere termică a materialelor combustibile, ceea ce duce la intensificarea arderii. Arderea mocnită se transformă brusc într-o ardere cu flacără şi apoi într-un incendiu dezvoltat. Perioada de 1 la 3 ore este mai probabilă în considerarea ţigării drept sursă probabilă de aprindere în incendiul produs.
– Temperatura medie a unei ţigări aprinse este de circa 550 – 600 grade C. Această temperatură este superioară temperaturii de aprindere spontană a mai multor materiale inflamabile.
Argumente contra:
– activitatea din bazar a încetat în jurul orelor 14:00, ocazie cu care standurile au fost închise;
– la orele 21:00 a fost încheiat ultimul serviciu de rond al personalului de pază, neconstatându-se nereguli privind securitatea la incendiu, iar manifestarea acestuia, ca întindere şi intensitate ar fi fost mult mai lentă şi pe arie restrânsă;
– standurile fiind închise nu exista posibilitatea de aruncare a unei ţigări în interior;
– din experimentul executat privind aprinderea elementului de perete cu componenţă de structură cu masă de spumă poliuretanică, cu prezenţă dechisă la extremităţi – îmbinări, s-a constatat că aceasta nu continuă arderea decât în condiţiile în care se acţionează sub acţiunea flăcării deschise, întreţinute;
– arderea mocnită a materialelor textile degajă o mare cantitate de fum şi gaze toxice, care ar fi trebuit să fie sesizate de lucrătorii poliţiei comunitare care au făcut rondul în jurul orelor 21:00;
– arderea mocnită a materialelor textile, până la arderea cu flacără, presupune scurgerea unei perioade mai mare de timp, timp suficient pentru a fi sesizat de personalul de pază.
b) Căldura degajată de corpuri – bec incandescent
Argumente pro: – fenomenul de aprindere a materialelor combustibile (hârtie, textile) în contact direct cu becul incandescent este posibil prin transfer de căldură, în condiţiile în care pe acesta sau în imediata apropiere sunt amplasate articole de îmbrăcăminte; – temperatura suprafeţei depinde de puterea becului, mărimea balonului şi poziţia becului. Valorile minime măsurate sunt reproduse în tabelul următor:
Poziţie Puterea [W] / temperatură – grade Celsius
25 60 75 100 200 300 500
Orizontală 110 154 172 135 190 174 180
Verticală (balon în partea superioară) 98 120 129 140 206 142 190
Verticală (balon în partea inferioară) 51 98 103 92 124 86 102
Din tabelul de mai sus reiese faptul că un bec de 500 W, cu balonul în partea superioară dezvoltă o temperatură la suprafaţa sticlei de 190 grade Celsius, pe când unul de 100 W, în aceiaşi poziţie, dezvoltă 140 grade Celsius. Această valoare trebuie ponderată cu coeficientul de conductivitate al sticlei, indicat în aceiaşi sursă bibliografică:
Conductivitatea termică a unor metale şi aliaje la temperatura t = 100ºC – extras
Substanţă λ [W/m ∙ K]
Sticlă 0,75
Astfel, rezultă că prin sticla becului se transmite prin conductivitate temperatura de 190 × 0,75 = 142,5 grade Celsius pentru un bec de 500W, respectiv 140 × 0,75 = 105 grade Celsius pentru un bec de 100W .

Argumente contra:
– de regulă s-au utilizat şi se utilizează becuri cu puterea cuprinsă între 60 – 100 W;
– făcând comparaţia dintre valorile de temperatură degajată de fiecare bec cu puterea specifică şi temperaturile de aprindere ale materialelor ce ar fi putut fi în imediata apropiere a becului (valori de aprindere date în tabelul de mai jos), se poate constata că nu se îndeplinesc condiţiile iniţierii unui incendiu;
– becurile pentru iluminat sunt poziţionate în locuri care nu asigură un contact direct sau în imediata apropiere cu materiale combustibile (hârtie, textile).
c) Aparate de încălzire electrice: radiatoare electrocasnice, fierbător electric
Argumente pro: – radiatoarele au iniţiat deseori fiind uitate sau lăsate intenţionat sub tensiune în cursul nopţii la distanţe mici de îmbrăcăminte sau alte materiale combustibile; – găsirea unui radiator carbonizat la chioşcurile 1074, 1073 (dublu); – efectul termic produs de un aparat de încălzire uitat sau lăsat intenţionat în priză (aerotermă, radiator, reşou, fierbător) lângă sau în apropierea materialelor combustibile;
Temperaturile de aprindere ale unor materiale combustibile:
Denumirea materialului
(corpului) Temperatura de aprindere [˚C] Denumirea materialului
(corpului) Temperatura de aprindere [˚C]
0 1 2 3
Antracit 460 Matase viscoasa z 279
Brad 225 Naftalina z 79-87,5
Brichete de carbune brun 300 Paie 200-220
Bumbac 250-450 Pin 280
Carpen 250 Pirita (praf) 401
Celuloid 125-140 Poliamide (fibre) 420
Cânepa 214-220 Polietilena 341
Fosfor alb 60 Policlorura de vinil (praf) 900
Fosfor rosu 260 Polistiren (spuma) 340
In 232 Polistiren (spuma) 310
Iuta 254 Zahar 410
Molid 282 Zahar (praf) 327
Hârtie scris 363 Hârtie creponată 280 – în mod normal, după supunerea timp îndelungat la efectul termic constant, punctual, un material textil aflat la o distanţă mică de sursa de căldură, se aprinde prin inflamarea gazelor combustibile volatilizate la suprafaţa acestora. Arderea materialelor textile aprinse în acest mod are loc mocnit, până la aprinderea cu flacără, lucru posibil datorită spaţiului închis; – în urma cercetărilor efectuate de poliţie, proprietara standului nr. 1101 a declarat că deţinea în interior o aerotermă de încălzit, componentă ce nu a putut fi identificată datorită gradului ridicat de distrugere şi topire; – în standul nr. 1.138 s-au găsit, de asemenea, toate obiectele carbonizate, acoperite cu coli de tablă contorsionată. Printre resturile arse s-a identificat un ibric în care se afla un fierbător electric. Acesta nu avea cablu de alimentare, probabil topit de acţiunea temperaturii foarte ridicate.. – în literatura de specialitate se precizează următoarele: transmiterea căldurii prin conducţie termică reprezintă transportul direct al căldurii în corpuri diferite, atunci când între acestea există un contact intim şi diferenţă de temperatură. Acest mod de transmitere a căldurii este caracteristic corpurilor solide şi joacă un rol esenţial în faza de iniţiere a incendiului.
Argumente contra: – din urmele de amprentă şi material rămase, radiatorul specificat la argumente pro, carbonizat, nu rezultă că a fost racordat la surse de alimentare cu energie electrică (fără a se găsi cabluri, ştechere etc). – nu a fost găsit niciun alt aparat de încălzit, electrocasnic în priză sau o urmă care să indice acest fapt la nivelul altor standuri; – arderea mocnită a materialelor textile degajă o mare cantitate de fum şi gaze toxice, care ar fi trebuit să fie sesizate de lucrătorii poliţiei comunitare care au făcut rondul în jurul orelor 21:00; – arderea mocnită a materialelor textile, până la arderea cu flacără, presupune scurgerea unei perioade mai mare de timp, timp suficient pentru a fi sesizat de personalul de pază.
2). Acţiune intenţionată
(prin folosirea intenţionată a unei surse de aprindere)
Argumente pro: – incendiul a fost produs la o oră când activitatea în bazar era întreruptă, în acesta aflându-se doar personalul de pază (în jur de ora 21:25); – locul de producere a evenimentului este situat în spaţiu puţin vizibil, faţă de ghereta unde se afla personalul pazei la acea oră, lângă poarta nr. 2 de intrare în bazar; – incendiul s-a dezvoltat cu viteză foarte mare, în timp relativ scurt pe un spaţiu comercial amplu (de la ora probabilă de izbucnire – 21:25 şi ora de observare – 21:58 şi a intrării forţelor în acţiunea de localizare şi lichidare a incendiilor – 22:07, a însumat un timp total de 42 minute); – serviciul de rond, a fost finalizat în jurul orei 21:00, cu aproximativ o jumătate de oră înainte de izbucnirea incendiului, neconstatându-se probleme deosebite (fum, flacără, miros); – vizibilitatea în bazar era redusă: timp de noapte şi ceaţă; – locaţia în cauză (Corpurile III şi I) este împrejmuită aproape în totalitate de panourile de policarbonat, ceea ce îngreunează observarea din exterior şi din celelalte zone ale bazarului; – distanţele foarte mici dintre grupurile de standuri, gardurile şi construcţiile particulare din incinta bazarului, realizate din zidărie cu diferite înălţimi şi dispuse perimetral, au putut favoriza acţiunea de incendiere fără existenţa unui mare risc de a fi observaţi sau descoperiţi; – zona afectată de incendiu este considerată o zonă cu un mare şi eficient vad comercial; – aria de ardere (82 standuri) compactă, a avut o manifestare aproape liniară, generalizată, rapidă, ceea ce poate conduce la concluzia că au existat mai multe focare de incendiu, dar apropiate unele de altele; – persoana sau persoanele care au fi putut iniţia arderea, necunoscute, fie au folosit o substanţă inflamabilă cu ajutorul căreia au aprins materialele din interiorul standurilor (prin împrăştiere la partea inferioară a acestora, inclusiv în spaţiile dintre standuri), fie aprinderea directă cu flacără deschisă a termoizolaţiei din pereţi şi planşee, care material are o viteză de ardere foarte mare, similară lichidelor inflamabile; – se poate afirma că, prin modul de operare, persoanele care au provocat incendiul sunt cunoscătoare a programului comercial, al numărului de personal destinat pazei, a lipsei sistemelor video de supraveghere şi chiar al programului de rond; – dată fiind topografia locului (bazar şi lunca râului Suceava), condiţiile meteo, ora producerii, a numărului limitat de persoane ce ar fi putut fi prezente în zonă, persoanele care au iniţiat incendiul se puteau retrage, cu uşurinţă, fără a fi observaţi.
Argumente contra: – în urma audierii persoanelor afectate de incendiu, a martorilor oculari şi a altor persoane, nu au rezultat indicii sau alte elemente de probă care să susţină această ipoteză (79 declaraţii aflate la secţia de poliţie Burdujeni); – deşi s-a făcut un apel public în mass-media locală, de către Inspectoratul Judeţean de Poliţie Suceava, prin care se solicita persoanelor care deţin informaţii cu privire la o eventuală acţiune intenţionată să se adreseze organelor de poliţie sau pompieri, nu s-a primit până în prezent nicio astfel de sesizare; – cu ocazia cercetării la faţa locului, de către organele abilitate, nu s-au identificat urme, materiale sau alte mijloace de probă care să susţină această ipoteză.
3. Scurtcircuit electric,
Argumente pro: – producerea de scurtcircuite electrice în instalaţia electrică interioară a standurilor incendiate; – existenţa urmelor de perlare a mai multor conductori electrici la nivelul a mai multor standuri; – aproximativ 2/3 dintre standuri erau racordate în sistem improvizat la reţeaua de energie electrică, fără respectarea normelor tehnice; – din declaraţiile martorilor, date la poliţie şi a stării de fapt, rezultă că în zona iniţială a focarului, situaţia alimentării cu energie electrică a standurilor era următoarea: 1.138 şi 1.139 – branşament electric neautorizat de la standul 1.137, 1.140 – instalaţie electrică efectuată neautorizat, dar nealimentat cu energie, 1.168 – branşament electric neautorizat de la standul 1.169, numai standul 1.167 avea racord autorizat la instalaţia electrică, dar şi acesta permitea distribuţia improvizată energiei către alte standuri; – parte din chioşcurile care aveau instalaţie electrică autorizată utilizau în cadrul tablourilor electrice siguranţe supradimensionate; – prin producerea scurtcircuitului electric se iniţiază arderea învelişului izolator al conductorului electric şi ulterior al materialelor combustibile aflate în contact direct cu acesta, în condiţiile menţinerii sub tensiune a instalaţiei electrice în cauză.
Argumente contra: – eliminarea sau atenuarea consecinţelor negative ale curenţilor de scurtcircuit se realizează prin folosirea unui sistem adecvat de protecţie prin relee sau siguranţe, care trebuie să funcţioneze corect şi selectiv. Un scurtcircuit produs într-o instalaţie electrică poate sau nu să iniţieze un incendiu. De regulă, scurtcircuitele ca şi alte incidente în instalaţiile electrice de transport sau utilizare sunt eliminate în timp, de elementele de protecţie standardizate şi calibrate, acolo unde există; – instalaţiile electrice din corpurile I şi III au fost modernizate 100%, lucrările fiind efectuate de o firmă de profil specializată şi acreditată, iar tabloul electric general a rămas intact/neafectat. Luând în considerare situaţia de fapt privind realizarea neautorizată a legăturilor de alimentare cu energie electrică la celelalte standuri se poate constata faptul că, în cazul unui scurtcircuit la oricare din conexiuni siguranţele electrice automate, de la standurile racordate oficial, ar fi întrerupt alimentarea cu energie electrică pe întreg circuitul respectiv; – parte din chioşcurile care aveau instalaţie electrică utilizau în cadrul tablourilor electrice siguranţe supradimensionate, ce depăşeau valoarea nominală de 6 Amperi prevăzută în procesele verbale de recepţie la terminarea lucrărilor la consumatori; – în cadrul tablourilor T 3.1, T 3.2, T 3.3. sunt utilizate protecţii formate din întrerupătoare combinate diferenţial automat CKN4-10/1N/C/003 care asigură o protecţie diferenţială de 0,03A (sensibilitate ridicată) inclusiv la protecţie prin atingere umană, cu atât mai mult la un eventual scurtcircuit; – cablurile de alimentare ale chioşcurilor au secţiunea de 2,5 mm2, acestea rezistă la un consum de până la 20 A, iar tablourile principale T 3.1, T 3.2, T 3.3. sunt dotate cu siguranţe de 10 A.
Concluziile rezultate pe baza datelor şi informaţiilor existente, privind cauza de incendiu: – cauza probabilă de incendiu: – surse de aprindere de natură termică (probabilitate mare); – acţiune intenţionată (probabilitate medie); – scurtcircuit electric (probabilitate mică). – locul izbucnirii incendiului: zona standurilor ce cuprind focarul iniţial (1138, 1139, 1140, 1167, 1168; 1074, 1073 şi 1101) – primul material care a ars: material textil şi/sau spumă poliuretanică.


Intră acum și în grupul de