Amintiri din copilarie de …sarbatori

Fara a minimaliza importanta sarbatorilor religioase ortodoxe de peste an, de departe se desprind cele Pascale si Nasterea Domnului. Fiecare dintre noi, în functie de temperament dar si de educatia religioasa primita sau ne-primita ( nu comentam motivele), ne atasam mai mult de una dintre ele, ne contopim, si le consideram reprezentative pentru felul nostru de a fi. Mie îmi plac la nebunie Sarbatorile de iarna…copilul din mine îsi aduce aminte cu bucurie de vremea când mergeam cu colinda ( desi era comunismul la putere, la vremea acea). Nu concep Craciun fara brad împodobit în casa, fara sa simt mireasma de cetina, fara cozonac pe masa si fara sa aud micii colindatori la usa.

Costat cu dezamagire ca, de la an la an, numarul copiilor care vin si colinda sau spun uraturi, este tot mai mic, dar eu îi voi astepta…

Sunt multumita ca la noi în Bucovina, se mai pastreaza obiceiurile de iarna. Ajun de Anul Nou. Capra, Ursul, Banda lui Jianu sunt doar câteva dintre scenetele jucate de tineri în Ajun de Anul Nou si în seara de Sfântul Vasile.

Îmi aduc aminte cu nostalgie de vremea când eram mica si mergeam la bunica, la tara iar troienele erau înalte cât poarta si veneau…mascatii ( nu cei de la DPIR). Ma ascundeam dupa soba, cu tema si nu doream sa vorbesc desi… mascatii erau rude de ale noastre care încercau sa ma convinga de identitatea lor. Îmbracati în straie de caldarari sau caldararite, ofiteri sau doctori, mâzgaliti cu funingine pe fata si mult ruj de buze erau tare haiosi dar si înfricosatori.

În ziua de Sf. Vasile toate cetele din sat se adunau în centru – la Cooperativa (singurul magazin din sat înainte de 1989) unde faceau o demonstratie în care erau implicati satenii, dar mai cu seama orasenii- musafiri veniti la rude sau fetele si feciorii „de casatorit”.

Doamne ce vremuri, ce amintiri…