Cuvinte, seductie, curtoazie…

CUVINTELE sunt bijuterii din care am facut fraze – coliere. Stralucitoare la început, unele se dovedesc a fi dupa un timp, doar niste simple pietricele pe care nici apa nici vântul si nici istoria nu le-au modelat.

Personal prefer cuvintele carora gândirea le-a taiat fatete ca de diamant caci diamantul este etern. Pentru a fi eterne, cuvintele trebuie, însa, scrise. Pentru a putea fi scrise cuvintele trebuie sa se sprijine pe ceva. Asezate pe suportul de hârtie cuvintele au viata si îmbatrânesc cu el iar când îmbatrânesc se transforma în istorie si în…filosofie. Ca si femininul, de altfel. Nu?

Filozofia femeii este sa cucereasca prin frumusetea, inteligenta sau farmecul ei. În limbaj curent toate aceste mici manevre se cheama SEDUCTIE!

Seductia este un omagiu adus diversitatii umane si este, prin excelenta, o arta citadina. Viata publica înseamna sa te privesti, sa te evaluezi si, în cele din urma sa te admiri, pentru ca sunt sigura ca ai de ce! Sunt sigura ca ai facut un lucru cât de marunt, de care sa fii mândra!

Mai departe…

De ce femeia are nevoie de cuvinte? Pentru ca în lumea noastra exista barbati. Care sunt o cu totul alta specie despre care nu am de gând sa scriu acum, dar care merita toata atentie si aprecierea. Ce nu trebuie sa uite barbatii, este ca între feminin si masculin – mai ales cele citadine – exista întotdeauna o atmosfera de complicitate si nu neaparat un raport de forte, ca apetitul pentru conversatie, placerea de a placea, seductia ca forma a curtoaziei, sunt atribute ale ambelor sexe.

Curtam pentru placerea de a face curte iar arta de a face curte detine acea capacitate neplicticoasa de a-ti dezvalui lumea celuilalt. Bogata sau nu, lumea din care facem parte este tot ce avem. Bogati sau nu, oamenii din lumea noastra sunt cei care dau diversitate si întelepciune.

Viata scrisa în cuvinte si pusa pe hârtie nu este întotdeauna roz.

Norocul nostru, caci altfel ne-am plictisi îngrozitor!