Mai exista o speranta!

Când scriu rândurile acestea directorul Casei de Pensii Suceava, Robert Marian se afla pe un pat din Spitalul Arsene Bagdasar, din Bucuresti, la sectia terapie intensiva, cu sânge în plamâni, hemoragie intracraniana, o vertebra fisurata serios si cu sanse foarte mici de supravietuire. Robert Marian a fost victima unui stupid accident de masina, luni seara, în Suceava, în timp ce încerca sa întoarca în loc Dacia Logan pe care o are Casa de Pensii în dotare. Accidentul în sine e impresionant prin lipsa de inconstienta a directorului Casei, care fara nici un fel de explicatie logica  s-a pus în situatia de a fi izbit de o masina care circula pe sensul ei de mers.

   Dar mai impresionanta este solidaritatea de care au putut da dovada o serie întreaga de oameni din Suceava si care, în mod normal nu s-ar fi regasit sa slujeasca acelasi scop comun-VIATA. Am fost aproape de cei care au „instrumentat” toate modurile de a-l salva pe Robert Marian. Înca de la ora 19, luni seara, au fost angrenate în lupta lui Robert pentru supravietuire personalitati ale vietii medicale sucevene. Medici de renume din Spitalul Judetean au facut tot posibilul mentinerii în viata, apoi a fost trimis la Spitalul privat Bethesda unde iarasi s-a facut tot posibilul. Si la cel judetean si la cel privat au fost descoperiti OAMENI cu suflet.

    M-a uimit si mai tare faptul ca „vremelnicii” lideri politici locali au uitat ca sunt în tabere adverse si ca este cazul sa uite culoarea sub care slujesc interese dictate de Bucuresti si sa faca pasul înainte pentru un om, pentru o viata. Gheorghe Flutur (PD-L), Orest Onofrei (prefect al judetului), Catalin Nechifor (PSD), Iulian Anghelus (PNL), Florin Hrebenciuc si Florin Olaru (ambii PD-L), Raed Arafat (secretar de stat în Ministerul Sanatatii) si poate ca înca multi altii pe care înca nu-i stiu, s-au pus în slujba salvarii, dupa propriile forte, a vietii lui Robert Marian. Si sunt convins ca nu functia lui Robert Marian i-au determinat sa faca asta. Într-un fel saul altul, felul de a fi si de a face politica a lui Robert Marian, blamat sau aplaudat de lume, înseamna altceva. Si acest altceva a stat la baza unei reactii în lant de ajutare a sa, pe care nu de multe ori mi-a fost dat sa o vad pentru cineva. Nici unul dintre cei la care s-a apelat nu a comentat o secunda, nu s-a grabit sa afle detalii despre accident ci doar sa dea mai departe un telefon si sa încerce sa aduca la Suceava un mijloc de transport aerian care sa-l duca pe Robert Marian la o clinica unde sansele sale de supravietuire sunt reale. 

  Modul cum au actionat cei din jurul lui Robert Marian pentru a-i salva acestuia viata spune multe despre ce a însemnat el pentru acesti oameni.
Spune multe despre un caracter. Si mai spune faptul ca înca mai exista o speranta! Daca pentru Robert Marian speranta e firava, pentru cei pe care i-am amintit ea e mare. Speranta mea e ca si ei vor întelege ca factorul uman e cel mai important si nu „topoarele” pe care si le „trag” zi de zi, unii altora, cu scopul ca poate cineva îi va vota si-i va trimite la guvernare. În situatii ca a lui Robert Marian banii nu au mai contat. Si nici orgoliile. Deci exista înca o speranta!