Intră acum și în grupul de
România – Franta 0 – 0
În încercarea de a obtine al doilea succes din istoria participarilor la Campionatul European de fotbal, România a „scos” luni seara, la Zürich, o remiza alba, 0-0, în partida de debut a Grupei C, sustinuta în compania Frantei.
România si Franta au fost primele echipe din “grupa mortii” care au intrat în “ring”. Inimile ne-au batut mai repede, sângele a pulsat nebun prin vene. Reprezentativa tarii noastre era prezenta, dupa opt ani, la masa bogatilor Europei. Nu mai eram simpli spectatori. Iar baietii nostri ne-au potolit: nu au jucat grozav, dar si-au îndeplinit obiectivul si au luat un punct imens, având în vedere ca am jucat cu vicecampioana mondiala.
Am stat cu privirea lipita de televizor pe tot parcursul meciului, sperând ca se va întâmpla ceva. Orice, doar sa se întâmple. Sa îl vad pe Mutu cum face ravagii printre fundasii francezi. Sa îl vad pe Goian cum da gol din corner, orice… Memorabila ramâne interpretarea imnului si mai ales ardoarea lui Chivu. Si înca ceva: cei 15.000 de români din tribune. “Marea galbena” de pe “Letzigrund” cu siguranta a surprins o întreaga Europa. Toti se mira de cât de numeroasa a fost galeria româneasca prezenta pe stadionul din Zürich. Bravo noua! Ne-a trecut invidia pe care o simteam atunci când îi vedeam pe croati sau pe olandezi colorând stadioanele de parca jucau în propria lor tara. E timpul sa le dam clasa si italienilor.
Revenind la jocul în sine, trebuie remarcat ca partida a început moale, iar ocaziile au întârziat sa apara. Speram, poate, ca perioada de tatonare va trece, dar ea s-a prelungit cam pe durata întregii primei reprize. O repriza în care francezii si-au trecut în cont doua ocazii ceva mai clare, un cap peste poarta expediat de Anelka din pozitie buna, în minutul 33, si o reluare spre propria poarta a lui Cocis, în minutul 42, care ne-a oprit inima în loc. Dar Lobont a fost atent si am rasuflat usurati.
Totusi, finalul primei parti, în care singurul sut pe spatiul portii a fost cel expediat de Cocis spre buturile noastre, ne-a gasit în atac.
Dar era semnul ca se va schimba ceva dupa pauza. Si, într-adevar, ritmul a crescut. Iar în minutul 52, Sagnol îl faulteaza pe Mutu la 18 metri. Cartonas galben pentru francez, lovitura libera pentru ai nostri. “Briliantul” însa trage în zid. Replica francezilor vine prin Benzema. Cinci minute mai târziu, el suteaza bine, pe jos, dar Lobont este la post. Meciul capata ritm, fata de jocul de vacanta din prima parte. Dar ocaziile întârzie. Ne retragem tot mai mult în defensiva, încercând sa obtinem primul rezultat de egalitate al acestui turneu final. Iar “cocosii” par si ei multumiti de scor. Ataca, dar haotic si fara vlaga. Par atât de lipsiti de inspiratie, încât parca ne pare rau ca nu am fost mai ofensivi. Chivu executa o lovitura libera în minutul 78, dar sutul sau de la 28 de metri este total imprecis. Un minut mai târziu, Adi Mutu paraseste terenul. “Briliantul” nu a fost deloc în apele lui, si cine ar putea sa îl condamne. Dar speram sa îsi revina cât mai repede.
În prelungiri, am mai avut o lovitura libera, pe fondul dominarii franceze. Dar atât. S-a vazut ca echipele cu blazon nu sunt neaparat darâmatoare în joc. Fluierul de final al arbitrului spaniol a fost primit bine de toata lumea. Primul egal al campionatului, primul meci în care nu s-a înscris. Cu Franta ne vom mai întâlni în preliminariile Mondialului.
În concluzie, România-Franta a fost un meci slab, în care echipele mai mult s-au tatonat, sau, conform comentatorilor, în care cele doua echipe s-au respectat reciproc. Fotbalistii lui Domenech nu au fortat deloc, de parca pentru ei egalul era cel mai bun rezultat pe care îl puteau obtine. Franta sufera dupa Zidane, poate mai mult decât am suferit noi dupa Hagi. E bine ca am luat un punct, ca speranta exista înca, însa vine meciul cu Italia, o echipa ranita în propriul orgoliu.
Intră acum și în grupul de
