România, în fața unei rupturi strategice: De la securitate energetică la autonomie energetică într-o lume post-globalizare

Asociația Energia Inteligentă (AEI), prin președintele său Dumitru Chisăliță, a lansat o analiză amplă intitulată „Analiză energetică a României într-un context de insecuritate geopolitică și retragere a garanțiilor externe. De la securitate energetică la autonomie energetică, ruptura strategică a României într-o lume post-globalizare”.

Studiul pornește de la premisa că Strategia Națională de Securitate a SUA din noiembrie 2025 marchează o retragere selectivă a garanțiilor externe, condiționând protecția de capacitatea partenerilor de a-și gestiona singuri riscurile. „Statutul de beneficiar pasiv de securitate devine instabil, iar valoarea noastră strategică se va măsura mai puțin în declarații și mai mult în capacitatea de acțiune”, avertizează analiza.

În acest context, energia trece din registrul economic în cel de securitate națională, deoarece alimentează continuitatea statului: industrie, transport, sănătate, comunicații și apărare. „Un stat poate rămâne formal suveran și totuși să fie vulnerabil dacă, în criză, nu poate furniza electricitate, căldură și combustibili”, subliniază Dumitru Chisăliță.

Globalizarea a permis un model bazat pe importuri „mereu disponibile” și piețe interconectate, dar într-o lume de competiție între marile puteri, resursele devin arme, iar riscul de întreruperi crește. De aceea, AEI pledează pentru trecerea la „autonomia energetică”: capacitatea de a acoperi consumul critic în vârf și criză din resurse controlabile, nu autarhie, ci „pot funcționa dacă nu pot cumpăra”.

Analiza identifică trei scenarii pentru România în 2025–2035:

• Scenariul A (Autonomie): Producție internă suficientă în vârf, mix echilibrat, rețele redundante, stocuri strategice. România devine furnizor de stabilitate regională.
• Scenariul B (Dependență accentuată): Importuri la vârf, raționalizări, creșteri de prețuri, degradarea apărării naționale.
• Scenariul C (Zona gri): Improvizație administrată, vulnerabilitate constantă – situația actuală a României, considerată „cea mai periculoasă”.

Concluzia AEI este necesitatea unei doctrine energetice care să prioritizeze securitatea peste logica de piață: energie ca parte a apărării, prioritate pentru producția internă în criză, nuclear ca ancoră, gaz ca tranziție, eficiență ca sursă redusă de vulnerabilitate.

Un avertisment dur: autonomia fără autonomie tehnologică (echipamente, know-how local) este iluzorie. România trebuie să devină integrator de subsisteme critice prin transfer tehnologic și politici industriale.

„Diferența dintre stabilitate și vulnerabilitate nu va fi dată de discurs, ci de capacitate de a menține funcționarea țării în vârf de consum și în criză”, concluzionează Dumitru Chisăliță.