Intră acum și în grupul de
Plafonarea prețului la gaze naturale nu mai reprezintă doar o măsură de protecție socială, ci s-a transformat într-un mecanism de control politic și redistribuire care favorizează marii furnizori și traderi, susține Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI).
Schema de plafonare, în vigoare până la 1 aprilie 2026, cu un preț maxim de 0,31 lei/kWh pentru consumatorii casnici, este deja subiectul unor discuții publice privind prelungirea ei. Potrivit lui Chisăliță, acest semnal clar indică faptul că prețul gazelor rămâne sub controlul politic și al „băieților deștepți”, transformând protecția socială declarată într-un instrument de putere, influență și redistribuire.
„Când prețul este controlat administrativ, nu mai vorbim doar despre protecție socială, ci despre putere, redistribuire și influență”, subliniază expertul. Schema OUG 6/2025 funcționează pe baza unui „cost recunoscut” – o medie ponderată, nu costul real al fiecărui MWh. Această diferență creează arbitraje profitabile pentru cei care își construiesc portofoliul și structura juridică în mod avantajos, permițându-le să fie compensați peste costul efectiv.
Întârzierile în decontări afectează în mod disproporționat furnizorii mici, care nu au capacitatea financiară să reziste, fiind forțați să iasă din piață sau să vândă. Astfel, plafonarea devine un mecanism de consolidare a pieței în favoarea marilor jucători.
Chisăliță atrage atenția asupra unui paradox: plafonul, menit să scadă prețurile, devine prag psihologic al pieței. Furnizorii facturează aproape de plafon, iar prețul real nu mai este dictat de concurență, ci de un nivel agreat. Când Guvernul menționează „oferte sub plafon”, recunoaște implicit că măsura nu mai protejează, ci normalizează un preț ridicat.
Pe plan financiar, există deja contracte pentru gaze cumpărate la 151–157 lei/MWh pentru perioada post-1 aprilie 2026. Dacă plafonarea continuă, diferența (până la 120 lei/MWh) va fi acoperită din bugetul public, ceea ce înseamnă socializarea pierderilor. În același timp, o parte din gazele necesare consumatorilor casnici și nerezidențiali au fost deja vândute pe piață, iar producătorii ar fi obligați să importe la prețuri mai mari și să vândă în pierdere.
„Plafonarea nu mai este o simplă politică socială. Este o schemă de putere care îngheață comportamentul consumatorului, mută costurile în buget și creează spații largi între costul real și prețul plafonat. În aceste spații se nasc speculațiile – iar acolo prosperă, inevitabil, „băieții deștepți””, concluzionează Dumitru Chisăliță.
Intră acum și în grupul de
