Intră acum și în grupul de
Datele Eurostat privind inflația alimentară din Uniunea Europeană confirmă o poziție nedorită pentru România: în 2025, țara noastră a înregistrat cea mai mare creștere a prețurilor la alimente din blocul comunitar, cu o rată de 6,7%, de peste două ori mai mare decât media UE de 2,8%. Această evoluție nu reprezintă un episod izolat, ci rezultatul unor vulnerabilități structurale și al unor decizii de politică economică care riscă să amplifice fenomenul în anul curent.
Potrivit analizei Asociației Energia Inteligentă (AEI), unul dintre principalii factori care ar putea accelera scumpirile în 2026 este intenția Guvernului de a introduce un preț administrat la gaze pentru consumatorii casnici. Deși măsura pare să protejeze populația, costurile neacoperite de gospodării vor fi transferate inevitabil către sectorul industrial. Estimările AEI arată că prețul gazelor pentru industrie ar putea crește cu până la 15% față de nivelul din 2025, iar acest impact se va resimți direct în lanțul de producție și distribuție al alimentelor.
Sectorul alimentar este extrem de sensibil la costurile energetice, acestea influențând procesarea industrială (cuptoare, abur, încălzire), transportul și depozitarea (lanțuri frigorifice, logistică), precum și inputurile agricole (îngrășăminte, încălzirea serelor, uscarea cerealelor). O creștere de 15% a costurilor cu gazele pentru industrie ar putea genera, conform estimărilor AEI, o inflație alimentară suplimentară de aproximativ 5% doar din această componentă. În scenariul cel mai pesimist, inflația alimentelor în România ar putea ajunge în 2026 la 7,5–9,0%, depășind nivelul din 2025.
În contrast, prognozele Băncii Centrale Europene indică o temperare a inflației în zona euro, cu rata totală estimată la 1,6–2,0% și inflația alimentară în jurul valorii de 2,4–2,7%. Energia ar putea avea chiar un efect neutru sau dezinflaționist la nivel european. România însă pornește dintr-o poziție fragilă: după o inflație totală de 8,6% în 2025, BNR anticipează o scădere la aproximativ 3,7% în 2026, dar această valoare medie ascunde diferențe majore între componente. Alimentele rămân vulnerabile la șocurile energetice, iar o corecție rapidă este puțin probabilă.
„Nu vorbim doar despre prețuri mai mari, ci despre o problemă de competitivitate economică, echitate socială și coerență a politicilor. Dacă hrana este una dintre cele mai sensibile componente ale nivelului de trai, inflația alimentară nu mai poate fi tratată ca un indicator secundar. În lipsa unor decizii care să țină cont de efectele în lanț ale intervențiilor administrative, România riscă să rămână nu doar campioana scumpirilor, ci și exemplul clar al modului în care costurile ascunse ale unor măsuri ajung, inevitabil, în farfuria consumatorului”, a declarat Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă.
Diferența față de media UE ar putea deveni și mai accentuată: de la un raport de 2,39 ori mai mare în 2025, România riscă să ajungă la 3,1–3,3 ori peste media europeană în 2026. În contextul în care salariile reale continuă să fie erodate, iar puterea de cumpărare a populației este deja afectată, evoluția prețurilor la alimente devine un indicator critic pentru stabilitatea socială și economică.
Intră acum și în grupul de
