Intră acum și în grupul de
La patru ani de la declanșarea războiului din Ucraina și după cele mai dure sancțiuni energetice impuse vreodată de Uniunea Europeană, petrolul rusesc continuă să alimenteze piața europeană, doar că pe alte rute comerciale. Aceasta este concluzia unei analize detaliate realizate de Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI).
Potrivit datelor oficiale, importurile directe de țiței rusesc în UE s-au prăbușit de la aproximativ 2,7 milioane barili pe zi în 2021 la doar 0,3 milioane barili pe zi în 2025 – o reducere de aproape 88%. Ponderea petrolului rusesc în importurile europene a scăzut de la 29% înainte de război la circa 1%. La prima vedere, sancțiunile din decembrie 2022 (interzicerea importului maritim de țiței) și februarie 2023 (extinderea asupra produselor rafinate) par să fi avut succes deplin.
Realitatea globală este însă mult mai nuanțată. „Petrolul rusesc nu a dispărut din economia energetică europeană, ci și-a schimbat rutele comerciale”, subliniază Dumitru Chisăliță. Piața petrolului fiind una globală și extrem de flexibilă, oferta rusă s-a redirecționat rapid către noii mari cumpărători: China, India și Turcia.
Datele comerciale arată creșteri spectaculoase: India a majorat importurile de la 0,1 milioane barili pe zi în 2021 la 1,7 milioane barili pe zi în 2025 (+1.600%), China de la 1,6 la peste 2,2 milioane barili pe zi, iar Turcia și-a triplat volumul. În prezent, China preia 47% din exporturile de petrol ale Rusiei, India 38%, iar Turcia aproximativ 6%. Petrolul rusesc s-a vândut acestor țări cu discounturi importante – între 10 și 20 de dolari pe baril sub prețul Brent.
Paradoxul european: mai puțin țiței, mai multă motorină importată
În același timp, Uniunea Europeană înregistrează o creștere a importurilor de produse petroliere rafinate (motorină, benzină etc.). Consumul total de produse petroliere pe continent a rămas relativ stabil (13–14 milioane barili pe zi), dar o parte din rafinarea petrolului necesar Europei s-a mutat în afara continentului. Multe rafinării din India, Turcia sau statele din Golf procesează țiței rusesc și exportă ulterior produse finite către UE, care nu mai poartă eticheta „rusă” din punct de vedere juridic.
„Europa a redus importurile directe de petrol rusesc (ieftin), dar continuă să consume combustibili (scumpi) într-o piață globală în care petrolul rusesc rămâne o componentă importantă”, explică Dumitru Chisăliță.
Situația din România
Fenomenul este vizibil și la nivel național. Importurile de țiței au oscilat între 7,4 și 9 milioane tone anual, iar cele de produse petroliere au crescut de la 2,3 milioane tone în 2022 la 2,4 milioane tone în 2025. Consumul total de produse petroliere s-a menținut în jurul a 11 milioane tone. Motorina rusească a dispărut aproape complet din statistici, fiind înlocuită de importuri din Grecia, Turcia, Bulgaria, Italia, Statele Unite și Orientul Mijlociu. Portul Constanța a devenit un hub important pentru aceste fluxuri în regiunea Mării Negre.
Dumitru Chisăliță atrage atenția că această reconfigurare a fluxurilor a creat o vulnerabilitate suplimentară pentru Europa: prețuri mai mari la combustibili și o dependență indirectă de petrolul rusesc, în condițiile în care sancțiunile au fost concepute tocmai pentru a reduce această dependență.
Analiza completă a președintelui Asociației Energia Inteligentă subliniază un adevăr esențial: în economia globală, „moleculele de petrol nu au pașaport”. Ele urmează rutele cele mai eficiente economic, iar sancțiunile pot schimba direcția fluxurilor, dar rareori reușesc să elimine complet o resursă majoră de pe piață.
Intră acum și în grupul de
