Dezamăgitor!! Penibil!! Nişte LAŞI …

Scrisoare deschisă către studenţii suceveni din Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava

Dragi studenţi,
Şi eu am fost student al acestei Universităţi. Pe vremea mea, şi asta se întâmpla în 1993, nu era rector Adrian Graur. Probabil că dacă era el, nu plecam la Constanţa, după doi ani de studenţie la Suceava, ca să-mi pot termina studiile. Ştiu câte camere sunt în căminul de fete şi mai ştiu cum se mânca pe vremea mea în cantina studenţilor. Era vai de mama noastră. Dar aveam un scop în viaţă. Să ajungem să fim buni, cei mai buni şi să facem în aşa fel încât să schimbăm lucrurile în jurul nostru.

Pe vremea mea, ne luam la ceartă cu profesorii în cadrul seminariilor şi nu concepeam să venim cu „cadoul” în buzunar ca să luăm un 6 de toată jena la câte un examen. Era mai greu atunci, că nu existau bancnote de 50 sau 100 de EURO. Eu am terminat Dreptul, cu toate că am început cu stângul studiile, şi sunt fericit şi mândru de ce am făcut cât am fost student.

Dragi studenţi,
Nu sunt nici mai bun şi poate nici mai rău ca voi. În schimb, voi sunteţi nişte laşi. Miercuri, colegii voştri basarbeni au trecut un test greu. Cel al fricii şi al dorinţei de mai bine. Pentru majoritatea dintre voi, comunismul e ceva ce scrie la Istorie. Pentru mine a fost până în clasa a 9-a. Eu ştiu cum e. Voi nu ştiţi nici măcar ce au păţit părinţii voştri. Durerea şi chinurile părinţilor nu le-aţi trăit, deci nu vă interesează. Ce folos să înveţi din greşelile alor tăi? Voi sunteţi mult mai deştepţi şi poate mult mai buni.

Se vede asta după cum vă manifestaţi. Adică după cum nu faceţi absolut nimic. Cine nu munceşte – nu greşeşte. Studenţii basarabeni au ieşit în stradă să ţipe că în ţara lor, care cândva era a noastră, se întâmplă lucruri urâte şi că libertăţile oamenilor nu sunt respectate. Pentru voi, asta nu a însemnat mai nimic şi s-a văzut după cum aţi stat şi aţi asteptat să vedeţi finalul mitingului lor la ştirile de la TV.

Dragi studenţi,
Vă urmăresc de multă vreme. Sunteţi poate una dintre cele mai terne generaţii de tineri. Şi timpul vostru se scurge încet şi sigur. În termeni urâţi, s-ar putea spune că sunteţi simplu „carne de tun” pentru administraţiile ce vor urma, pentru profesori, pentru toţi cei care vor vrea să se folosească de voi. Nu aveţi vlagă, nu aveţi voce, nu aveţi idei, nu aveţi personalitate. Vă aveţi pe voi şi suficienţa cu care trataţi lucrurile. E mai simplu aşa. Ce nu înţelegi cum se face … nu are rost să guşti. E un principiu sănătos la urma urmei.

Dragi studenţi,
Majoritatea dintre voi se crede „meseriaşă”. Eu unul am curajul să o spun că sunteţi penibili în mai toate domeniile în care activaţi. Nu vorbesc de vârfurile, care, fără doar şi poate, vor vrea tot timpul altceva. Sper numai ca această criză economică să vă aducă pe voi cu picioarele pe pământ şi pe sponsorii care vă ţin în „viaţa” de student, la momentul când vor vrea să vadă rezultate. De la voi nu mai aştept nimic pentru încă cel puţin cinci ani de aici înainte. Mi-e milă doar de profesorii care vă învaţă şi care trebuie să coboare ştacheta atât de mult numai ca să aibă şi ei un loc de muncă.

Cu deosebit respect,
al dumneavoastră,
fost coleg

Mihai Chira