La Muzeul de Istorie din Suceava s-a deschis prima expoziție de artă tibetană din România, fiind prezentate piese din colecția lui Heinrich Harrer care a scris romanul autobiografic „Șapte ani în Tibet”

La Muzeul de Istorie din Suceava a fost deschisă, vineri, prima expoziție de artă tibetană din România, care prezintă piese din colecția lui Heinrich Harrer aflată la Muzeul Național din Liechtenstein.

La vernisaj, directorul Muzeului Bucovinei, Emil Ursu, a spus că la Muzeul de Istorie este prezentată prima expoziție de artă tibetană care se deschide în România și că aceasta a ajuns la Suceava cu sprijinul Muzeului Național din Liechtenstein cu care muzeul sucevean are o colaborare de mai mulți ani.

Prezent la Suceava cu acest prilej, directorul Muzeului Național din Liechtenstein, prof. dr. Rainer Vollkommer, a declarat că este bucuros să fie din nou la Suceava, în această zonă minunată, cu o nouă expoziție.

El a spus că în expoziție sunt prezentate exponate din Himalaya, din zona montană a Tibetului unde s-a dezvoltat o ramură specială a budismului.

Potrivit lui Vollkommer, obiectele prezentate au fost colecționate de Heinrich Harrer care a locuit șapte ani în Tibet și care, la revenirea în Europa, s-a stabilit în Liechtenstein, unde a pus bazele acestei colecții și a început să scrie memoriile cu privire la perioada petrecută în Tibet.

„Obiectele sunt obiecte folosite în ritualurile tibetane cât și în mod uzual, iar Muzeul din Liechtenstein se bucură să le aducă în fața publicului sucevean și să își întărească relația de prietenie cu muzeul din Suceava”, a spus Vollkommer.

Heinrich Harrer a fost o persoană controversată din cauza apropierii sale de organizațiile național-socialiste. A fost unul din cei patru alpiniști care au escaladat pentru prima dată Peretele Nordic al muntelui Eiger din Elveția. Între 21 și 24 iulie 1938, alături de Anderl Heckmair, Fritz Kasparek și Ludwig Vörg a realizat prima escaladare remarcabilă a acestui versant. Pentru aceasta au fost întâmpinați apoi de Adolf Hitler și fiecare a primit câte o fotografie cu o dedicație personală. Pe atunci, ca și astăzi, escaladarea Peretelui Nordic era, pentru alpiniști,  una din cele mai mari provocări, dar și un foarte mare risc. Așa au murit, de exemplu, în iulie 1936 patru alpiniști germani și austrieci renumiți. De asemenea în 1937 a murit un alpinist german, iar un altul a fost grav rănit. În total au murit cel puțin 70 de alpiniști în încercarea de a escalada Peretele Nordic al muntelui Eiger.

Această primă cucerire l-a făcut pe Heinrich Harrer celebru și l-a ajutat să întreprindă, în anul 1939, împreună cu o echipă de alpiniști, o expediție de explorare a muntelui Nanga Parbat din regiunea Kashmir, care pe atunci aparținea Indiei Britanice.

Alpiniștii germani și austrieci se întorceau în Europa, când a izbucnit al doilea război mondial. După mai multe încercări, la 17 mai 1944, Heinrich Harrer a reușit să ajungă pentru prima dată în Tibet, iar în urma mai multor drumeții aventuroase, la 15 ianuarie 1946, Heinrich Harrer a reușit să intre în orașul Lhasa, interzis străinilor.

 A rămas până în martie 1951 în Tibetul feudal și teocratic cu puternice influențe medievale, în care majoritatea oamenilor erau iobagi.

Din 1948 Heinrich Harrer i-a predat lui Dalai Lama engleză, geografie și matematică.

Timpul petrecut în Tibet l-a descris în cartea autobiografică ”Șapte ani în Tibet”, care a fost tradusă în peste 50 de limbi, iar în 1997 a fost transpusă într-un film cu același titlu la Hollywood, în care rolul egocentricului Heinrich Harrer a fost jucat de Brad Pitt.

Din 1952 Heinrich Harrer a trăit aproape pentru tot restul vieții în Liechtenstein. De acolo a organizat 20 de expediții foarte dificile și a realizat peste 40 de filme documentare despre Oceania, Amazon, munții Anzi, Africa Centrală, Africa de Sud și Africa de Sud-Est.

Dorința sa de a se apropia de lucrurile originare simple, l-a condus la afirmația din interviul dat pentru revista Spiegel în 1997: „Cea mai mare greșeală a europenilor și a americanilor este aceea că aceștia călătoresc ca turiști prin întreaga lume și cred că, morala și etica noastră sunt singurele care contează.“

Dragostea lui pentru Asia și pentru budism a dus la realizarea unei mari colecții de artă asiatică, păstrată parțial în Muzeul Național Liechtenstein.