Vineri, 9 octombrie – Ziua Comemorarii Holocaustului în Romania

Începând din anul 2004, Guvernul României a stabilit ca ziua de 9 octombrie să devină Ziua Comemorării Holocaustului în România. Această zi a fost aleasă la propunerea Comisiei Internaţionale pentru Studierea Holocaustului.

Semnificaţia acestei zile este legată de începerea deportării evreilor de pe teritoriul României, în Transnistria, în anul 1941, ca urmare a planului Germaniei naziste şi statelor aliate ei, de persecutare şi exterminare a evreilor.

Astfel, vineri, 9 octombrie, la Suceava se vor desfăşura o serie de colocvii, care marchează acest moment. Secţia de Istorie a Complexului Muzeal Bucovina organizează un colocviu cu tema “Holocaustul în cuvinte şi imagini”, coordonat de muzeograful Cristina Pânzaru. Evenimentul se va desfaşura în sala de festivităţi a Muzeului de Istorie din Suceava, începând cu ora 11.

Cu această ocazie, dr. Daniel Hrenciuc – directorul Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional, prof. Sorin Golda – preşedintele Comunităţii Evreieşti din Suceava şi muzeograful Cristina Pînzaru, vor susţine o serie de prelegeri pentru a comemora această zi. De asemenea, vor fi proiectatedouă filme documentare despre destinul tragic al evreilor, din anii celei de-a doua conflagraţii mondiale.

Şi la Biblioteca Bucovinei “I.G. Sbiera” vor avea loc o serie de manifestări dedicate Zilei Comemorării Holocaustului în România. Scriitoarea Angela Furtună, directorul bibliotecii Gabriel Cărăbuş, Daniel Hrenciuc, Sorin Golda şi Octavian Nestor, vor fi conferenţiarii unui colocviu care are ca tema Holocaustul şi se va desfăşura vineri, începând cu ora 12:30. Programul include şi ediţia cu numărul 2 de lecture publice, din opera lui Norman Manea, sub genericul “Transnistria”.

Într-un articol din revista 22, datat 6 octombrie 2004 şi intitulat chiar “Ziua Holocaustului în România”, prof. Andrei Oişteanu aduce precizări necesare privind semnificaţia şi cauzele desemnării zilei de 9 octombrie, pornind de la justificarea că la fel “ca şi în cazul unui om, în cazul unei comunităţi absenţa memoriei este nocivă…”:

“Capitolul românesc al Holocaustului este foarte complex, însumând acţiuni şi manifestări diverse, cu semnificaţii nuanţate. În principal, el constă în deportarea şi exterminarea evreilor (şi, în mai mică măsură, a rromilor) în lagărele din Transnistria. Regiunile din care cu precădere au fost deportaţi evreii au fost Basarabia, Bucovina (de Nord şi de Sud), nordul Moldovei (jud. Dorohoi), mai puţin din alte regiuni ale ţării, inclusiv din Bucureşti. Această situaţie i-a condus pe unii comentatori la bizare formule negaţioniste”. (Andrei Oişteanu).

Angela Furtună subliniază că “la fel ca în anii cei mai recenţi, (de când am lansat la Biblioteca Bucovinei programele pentru comemorarea victimelor Holocaustului şi Gulagului, sau de când dezbatem – prin colocvii, sesiuni de comunicări, prezentări de carte şi întâlniri cu oameni de cultură – chestiuni legate punctual de discriminare, de şivinism, de politici şi mentalităţi rasiale precum şi despre tipurile de arme moderne pentru combaterea acestor tare ale gândirii), vom fi alături, români, evrei, dar şi reprezentanţi ai altor culture, împărtăşind atât durerile trecutului, cât şi speranţa că viitorul va fi mai bun. Dar rămâne de observat că viitorul nu este un proiect teoretic abstract, ci un produs aflat mereu “in statu nascendi” şi care este în permanenţă alimentat de trăirea onestă, concretă şi civilizată a prezentului”.