Talciocul din Itcani, o modalitate de a mai scoate un ban pentru paine sau medicamente


Intră acum și în grupul de

Presaţi de lipsa banilor, unii suceveni renunţă la lucrurile de prin garderobă sau la alte obiecte nefolositoare din casă şi le vând la târgul de vechituri, din Piaţa Iţcani. Pentru precupeţii care nu au prejudecăţi să stea câteva ore în spatele tejghelei, eliberarea dressing-ului simultan cu umplerea portmoneului sună teribil de bine. Pentru alţii însă aceasta este o modalitatea de a mai face rost de un ban de pâine sau pentru medicamente.

Potrivit directorului Administraţiei Pieţelor Suceava, Gelu Greceanu, taxa de închiriere a unei mese este de 1 lei, dar de cele mai multe ori administratorul talciocului nu-i taxează pe nevoiaşi. „Se uită şi el după cum arată omul şi decide dacă să încaseze sau nu. Ce să încasezi dacă ei sunt aşa de necăjiţi? E vai de capul lor. Ei vând ce pot, ca să mai câştige un ban de o pâine. Nu stau veniturile Direcţiei pieţelor în încasările de la aceştia”, a declarat Gelu Greceanu.

În municipiul Suceava, târgul de vechituri are loc o dată pe săptămână, în ziua de joi, singura locaţie fiind Piaţa Iţcani.

Cuţite, robineţi, aparate de radio portabile, piuliţe, nasturi, lanterne, ligheane, farfurii, casete video sau audio, linguri. Orice găseşti în talciocul de la Iţcani.

Celor mai puţin norocoşi abia le ajunge câştigul pentru o pâine pe zi. „Am fost lăcătuş. Nu mai găsesc de lucru la 45 de ani. Mai vând ce pot”, a spus un bărbat ce stă prin Cuza Vodă II, la garsoniere.

Mai e o categorie de vânzători ambulanţi. Bătrânii care au lăsat ruşinea de-o parte şi au ieşit în stradă să-şi vândă lucrurile din casa. Este şi cazul unui bătrân, care la cei 64 de ani ai săi, bolnav de inimă şi o pensie de mizerie, s-a apucat de comerţ cu aparatele pe care le-a avut în debara toată viaţa. „Am fost electrician de meserie. M-am pensionat pe caz de boală. Vând lucruri din casă pentru bani de medicamente. Aşa am ajuns la bătrâneţe după o viaţă de muncă”, a mărturisit bătrânul plin de amărăciune.

Sunt şi femei care lucrează mileuri şi le vând. „Mai vând câte un mileu. Sunt doamne care sunt interesate. Am vândut şi câte 10 odată. Le-a cumpărat cineva pentru cadouri în Germania. Mai fac şi la comandă, dar mai rar că acum nu prea se mai poartă, mai ales la oraş”, a spus o pensionară.

Prin târgul de vechituri, la câteva tarabe, gălăgioase, mai multe rome te îndemnau să le cumperi hainele, ce le-au primit umblând cu cerşitul pe la uşi. „Le vindem pentru mâncare. Dacă primim prea multe haine, unele le păstrăm pentru familie, iar restul vindem”, a spus una dintre ele. O alta a precizat că le cumpără de la magazinele second -hand şi le revinde puţin mai scumpe.

Mulţi dintre cei care vând în piaţă sunt clienţi fideli, aşa că pot fi văzuţi în fiecare joi în talciocul din Iţcani.


Intră acum și în grupul de