Cristian Topan: “Orice lucru serios poate fi caricaturizat, daca nu poate fi caricaturizat, nu e serios”

Interviu cu Cristian Topan, preşedintele Federaţiei Internaţionale de Caricatură

Preşedintele Uniunii Caricaturiştilor din România şi preşedintele Federaţiei Internaţionale de Caricatură pentru România, Cristian Topan, a fost invitat la Suceava la vernisajul expoziţiei “Lanţul slăbiciunilor umane” ce poartă semnătura graficienei sucevene Paula Şalar. Domnia sa a avut amabilitatea să răspundă câtorva întrebări pentru NewsBucovina.

NewsBucovina: Domnule Cristian Topan aţi debutat la vârsta de 16 ani, iar din 1990 vă regăsim în domeniul desenului de presă. Totodată, sunteţi câştigătorul a numeroase premii atât în ţară, cât şi peste hotare, dacă ar fi să le amintesc doar pe cele din Muntenegru, Portugalia, Polonia, Bulgaria, Turcia, Serbia, Coreea sau Taiwan. Cum apreciaţi, acum, la 31 de ani de la debutul dumneavoastră că aţi evoluat ca artist?

Cristian Topan: E o meserie pe care o fac cu plăcere, nu mă plictisesc şi îmi caut noi modalităţi de exprimare în grafică satirică şi lucrez şi caricatura în ceramică, portret în diverse tehnici. Îmi place să schimb tehnicile, iar după 1990 am lucrat şi lucrez ca desenator de presă, activitate ce mi-a oferit satisfacţii nenumărate, inclusiv, un premiu foarte important în Portugalia, unde e cel mai mare concurs internaţional de desen de presă din lume şi unde am obţinut premiul trei, fiind singurul român care a luat vreodată un premiu la concursul acesta şi printre puţinii din Europa deEst. Este un concurs la care miza este de 20 000 de euro şi la care participă mari desenatori de la New York Times, Le Monde, de la cele mai mari publicaţii din lume, Pravda, Kommersant. De asemeni, a fost o perioadă interesantă pentru mine în domeniul desenului de presă. Am făcut desen de presă pe politică internaţională şi a fost perioada în care am ţinut rubrici zilnice la Jurnal Internaţional şi la Curentul. În curând, voi scoate împreună cu Corneliu Vlad o carte de politică internaţională, în care eu voi avea desene şi comentarii grafice, iar el text. Public atât în presa locală, cât şi în presa internaţională şi asta consider că e un succes şi o recunoaştere a profesiei în mod real.

NB: Ce a reprezentat pentru dumneavoastră cooptarea în jurii internaţionale la competiţiile de profil?

CT: Chiar sunt unul dintre românii foarte prezenţi în juriile internaţionale, chiar de curând, de două săptămâni, m-am întors de la Belgrad unde am fost preşedintele juriului la Golden Smile. E interesant să particip, să comunic şi să văd. Pe de altă parte, poate fi de multe ori frustrant, pentru că premiile sunt limitate şi sunt de multe ori lucrări care nu intră în aceeaşi marjă deşi sunt foarte apropiate valoric şi, de multe ori, plecând de la o jurizare, ai impresia că dacă ai reface juriul ar fi putut ieşi cu totul altcumva. Dar asta m-a determinat ca, în ultima vreme, să organizez mai curând tabere internaţionale decât concursuri. Am organizat mai multe concursuri internaţionale la Călăraşi, la Tulcea, la Deva, însă, în acelaşi timp, am organizat şi tabere internaţionale la Eforie Nord, dar şi la Buşteni cu un proiect internaţional finanţat de Uniunea Europeană, apoi la Valea Verde, o localitate lângă Roşia Montană, unde am organizat o expoziţie internaţională pe teme ecologice, pe locul unei păduri defrişate.Anul aceste, în luna iulie, vom face a doua ediţie a acestei tabere. Consider că grafica satirică, ca modalitate de comunicare non- formală şi educaţie non-verbală, este foarte importantă şi are un mare impact şi succes.

NB: Care este nivelul la care se situează acum caricatura românească? Tinerii artişti sunt interesaţi de grafica satirică?

CT: Din păcate sunt foarte puţini tineri care au venit în ultima vreme în zona aceasta în ultimii 20 de ani. Acum, cei mai tineri au peste 30 de ani, unul sau doi, restul sunt de la 40 de ani în sus. Când am debutat eu, în anii `80, eram foarte mulţi. Era şi un Salon de Caricatură la Costineşti care se adresa desenatorilor satirici până la 35 de ani şi eram mulţi atunci. După 1992 nu s-a mai ţinut din cauză că rămăsesem doar câţiva. Mulţi care ar fi putut intra în grafica satirică merg spre publicitate unde sunt mai bine plătiţi. Sunt şi caricaturişti care lucrează în publicitate şi în România şi în afară.

NB: Vorbiţi-ne puţin despre condiţia desenatorului satiric în zilele noastre şi dacă puteţi face o paralelă între mesajele transmise prin desenul satiric în perioada pre-decembristă şi post decembristă.

CT: Înainte de `89, debuşeurile multor caricaturişti români erau concursurile internaţionale. Securitatea lăsa, pentru a crea o falsă idee de libertate, să ajungă desene destul de îndrăzneţe afară, dar astea erau, în general, făcute pe un stil mult mai subtil, esopic sau filosofico-esopic, fabulistic. După `89, normal că s-a intrat mai curând pe desenul de presă care este un gen jurnalistic, care are un impact mult mai direct şi este, de fapt, şi o profesionalizare, pentru că nu poţi să fii jucător profesionist la loz în plic, că de fapt, concursurile asta sunt. Majoritatea nu mai au timp să participe, dar mie îmi place să fac şi una şi alta, să trimit la saloane, dar am şi proiecte separate, care sunt expoziţii separate, happening-uri. Dar sunt, în continuare, unii care trimit la saloane şi din asta trăiesc, unii au perioade de succes, apoi perioade de stagnare.

NB: Sunteţi angrenat în proiecte de ilustrare a cărţilor, realizaţi şi afişe. Cât din timpul dumneavoastră alocaţi acestor proiecte?

CT: Sunt perioade când lucrez mai mult pentru ilustraţii, perioade când fac ceramică, dar în tot timpul acesta îmi văd de munca la ziare.

NB: Spuneţi-ne ceva despre caricatura în ceramică şi email.

CT: La noi au mai fost făcute desene satirice în ceramică de un artist din Cluj, cu ani în urmă, iar ceva în zona uşor umoristică făcea marele ceramist român Costel Badea, pe care l-am şi cunoscut şi era un om de spirit pe care l-am admirat. E şi unul dintre marii artişti plastici români care ne-a părăsit, din păcate, în urmă cu 12 ani. Dar eu sunt printre puţinii care fac la noi caricatură în ceramică. Un turc de la Universitatea din Izmir mi-a cerut date despre lucrările mele pentru lucrarea sa de masterat. E o provocare, dar ceea ce va fi o chestie cu totul nouă va fi emailul, pentru că în România email se face foarte puţin, e o tehnică pierdută, se făcea mai mult în Transilvania secolului trecut şi ideea de caricatură pe email nu s-a făcut, dar e şi puţin mai costisitoare.

NB: Care sunt sursele de inspiraţie pentru subiectele lucrărilor dumneavoastră?

CT: Subiectele vin din viaţa de zi cu zi, din viaţa socială, din viaţa politică. Orice lucru serios poate fi caricaturizat, dacă nu poate fi caricaturizat, nu e serios.