Traditii si obiceiuri in Ajun de Boboteaza, in Bucovina

Boboteaza este sărbătoarea care corespunde cu a şasea zi a creaţiei biblice, a şasea zi din calendarul creştin ortodox din prima lună a anului. Boboteaza încheie ciclul sărbătorilor de iarnă şi cuprinde motive specifice tuturor sărbătorilor de Crăciun. La fel ca în multe zone din ţară, şi în Bucovina, în ziua de Bobotează se colindă, se fac şi se prind farmecele şi descântecele, se află ursitul, se fac prorociri ale timpului şi belşugului în noul an, se crede că se deschide cerul şi vorbesc animalele.

„În ajunul Bobotezei, în Bucovina se pregăteşte o masă asemănătoare cu masa din ajunul Crăciunului. Pe masa din camera de curat se aşterne o faţă de masă, aleasă special pentru acest moment, iar sub faţa de masă se pune fân sau otavă, iar pe fiecare colţ se pune câte un bulgăre de sare. Deasupra se aşează douăsprezece feluri de mâncare: colivă – grâu pisat, fiert, îndulcit cu miere şi amestecat cu nucă pisată; bob fiert, fiertură de prune sau perje afumate, borş de urechiuşe sau urechiuşele babei- borş de fasole albă în care se fierb colţunaşi mici, umpluţi cu ciuperci, ce au colţurile lipite în formă de urechiuşe, borş de peşte, peşte prăjit, vărzare – plăcinte de post umplute cu tocătură de varză acră, plăcintă cu mac, sarmale (găluşte) umplute cu crupe. Până la sosirea preotului cu Iordanul sau Chiraleisa, nimeni nu se atinge de mâncare iar, imediat după sfinţirea mesei, o parte din bucate sunt adăugate în hrana animalelor pentru a fi protejate de boli şi pentru a fi bune de prăsilă”, spun muzeografii suceveni.

În majoritatea satelor dar şi în oraşe, în ajunul Bobotezei, 5 spre 6 ianuarie grupuri de fete şi băieţi umblă din casă în casă, pentru a vesti sosirea preotului „cu crucea”. Această datină este asemănătoare colindatului cu „Moş Ajunul” de la Crăciun. Copiii care umblă cu Chiraleisa (de la grecescul Kyrie Eleison – Fie-ţi milă, Doamne) nu rostesc însă texte versificate, ci strigă doar „Chiraleisa! Chiraleisa! Chiraleisa!”, de trei ori.

La sate, răsplata copiilor sunt merele, nucile, prăjiturile pe care ei le strâng în trăistuţe, petrecute peste umăr. Gazda îi primeşte în casă, îi serveşte cu bucate de post, după ce acestea au fost stropite cu agheasmă. Tot în satele din Bucovina, pe crucea preotului, gospodina casei aşeză cel mai frumos fuior de cânepă. „Oferirea fuiorului avea mai multe semnificaţii: se credea că de firele acestuia se vor prinde toate relele, că fuiorul devenea o punte peste care vor trece sufletele morţilor sau că Maica Domnului va face din cânepă un voloc cu care va prinde sufletele morţilor din iad pentru a le ridica în rai”, mai povestesc muzeografii.

O pondere deosebită, în ajunul Bobotezei, o deţin însă actele rituale şi practicile magice de profilaxie şi purificare. La riturile creştine de sfinţire a apei (agheasmă), de umblatul preoţilor cu botezul şi de scufundarea (aruncarea) crucii în apă, poporul român a adăugat altele noi, unele creştine, altele precreştine, de purificare şi alungare a spiritelor malefice: stropirea, spălatul sau scufundarea rituală în apa râurilor sau lacurilor, împuşcături, strigături (Chiraleisa) şi zgomote, aprinderea focurilor, afumarea oamenilor, vitelor şi anexelor gospodăreşti.

Dimineaţa de Ajun, înainte de aprinderea focului, se strângea cenuşa din sobă şi gunoiul din casă pentru a fi păstrate până în primăvară, când se presărau pe straturile cu legume pentru a le face rodnice şi a le proteja. Fânul de sub faţa de masă şi bulgării de sare se adăugau în hrana animalelor „pentru a le feri de farmece, de boli şi de duhurile rele”. În acelaşi scop, era folosită şi agheasma luată de la preotul care venea cu Iordanul. Se credea că dacă, în dimineaţa Ajunului de Bobotează, pomii erau încărcaţi cu promoroacă, aceştia vor avea rod bogat. De asemenea, se credea că animalele din grajd vorbesc la miezul nopţii dinspre ziua de Bobotează despre locurile unde sunt ascunse comorile.

Tradiţia spune că, în această zi sunt interzise certurile în casă şi nu se dă nimic cu împrumut.

Potrivit muzeografilor, în seara de Ajun se săvârşesc practici de aflare a duratei vieţii. Înainte de culcare, se luau cărbuni din vatră şi se denumeau cu numele tuturor membrilor familiei. Se credea că primul care va muri, în acea familie, va fi cel al cărui cărbune se va stinge mai repede. În cele trei zile, cât ţine Boboteaza în Bucovina, există aşezări, sate, în care prietenii şi rudele obişnuiesc să se colinde, iar în alte sate apar din nou mascaţii.

În Ajunul Bobotezei, credincioşii ţin post negru, fiind şi un prilej de reculegere duhovnicească înaintea marelui praznic al Botezului Mântuitorului. În unele regiuni, creştinii ortodocşi gustă pe nemâncate din Agheasma Mare timp de opt zile, de la Ajunul Bobotezei, până la 14 ianuarie.

În ziua de Bobotează, 6 ianuarie, credincioşii merg la biserica unde, în timpul slujbei de Iordan are loc sfinţirea apei. La sate, această slujbă se fac în spaţii deschise, unde este o fântână sau, şi mai bine pe malul unui râu.

După slujba de sfinţire a apei, transformată în agheasmă, fiecare persoană îşi ia apă sfinţită în vasele cu care a venit de acasă. Odată ajunşi acasă, oamenii de la sate sfinţesc cu agheasmă şura, grajdul, animalele din grajd, pomii din livadă, casa şi interiorul acesteia.