“Sinucigasul” Dan Puric, in premiera pe scena suceveana

Sute de suceveni au asistat luni seară la o un spectacol genial, în care fineţea detaliului a fost adusă în atenţia publicului de 17 actori de calibru ai “Teatrului Naţional” Bucureşti, printre care şi Dan Puric, care a interpretat magistral rolul protagonistului Podsekalnikov, personaj care planează între ideea de a da un sens vieţii sale şi cea de a se sinucide.

Piesa de teatru “Sinucigaşul” care a rulat luni, 7 martie pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor din Suceava, a expus celor prezenţi situaţii neobişnuite care au făcut razant trecerea de la veselie la tristeţe, de la extaz la agonie.

Firul narativ al poveştii pune pe tapet viaţa unui şomer – Podsekalnikov, om fără serviciu, întreţinut de un an de zile de mai tânăra sa soţie Maria Lukianovna, personaj interpretat de Ileana Olteanu.

Piesa plină de profunzime transmite mesaje ambigue încă de la început, idei complexe despre om, despre frică, despre taina morţii şi despre frustrările proprii, redate prin trezire bruscă a protagonistului, în toiul nopţii, ispitit de pofta de a mânca lebăr. Aceste mesaje chinuitoare pentru sufletul şomerului vor fi descifrate pe parcursul piesei.

Scrisă de Nikolai Robertovici Erdman, dramaturg şi scenarist rus, care s-a născut la Moscova la 16 noiembrie 1900, “Sinucigaşul” este considerată o capodoperă a genului şi face legătura între teatrul satiric al lui Gogol şi teatrul absurdului de după cel de-al doilea război mondial.

Regizorul Felix Alexa disecă filosofia idealistă a acestei piese considerate genială de marii creatori ruşi Meyerhold, Stanislavski şi mai târziu, tot în perioada sovietică, de Liubimov – toţi trei dorind să o pună în scenă, dar interzicându-li-se, de către Stalin şi de cenzură (Liubimov a montat la Moscova textul abia după 1990 – momentul eliberării de cenzură), aducând piesa într-un peisaj extrem de actual, care prezintă în fond condiţia intelectualului şomer, care se distruge psihic pe zi ce trece şi cade în mrejele unei soluţii definitive – moartea.

Faptul că protagonistul Podsekalnikov (Dan Puric) răspândeşte involuntar în casa tip cămin în care locuieşte, ideea sinuciderii, acesta devine miza pentru care se pot câştiga nişte bani, vecinii săi intelectuali, slujitori ai bisericii, oameni de rând, încercând să îl convingă că aceasta este cea mai bună soluţie pentru el. În opinia acestora, sinuciderea l-ar face erou pe Podsekalnikov. Ar vorbi toată lumea despre “eroismul” lui, motiv pentru care moartea îi este programată în cadrul unei petreceri care se dă cu 30 de minute înainte de ora 12.00, în cadrul căreia urma să se sinucidă. Revolverul este instrumentul pe care Podsekalnikov îl poartă asupra sa pe tot parcurul spectacolului.

Un amalgam de sentimente şi de reacţii în lanţ au loc apoi, când toată lumea îl crede mort.

Actorul Dan Puric zace “mort” într-un sicriu de sticlă, asistând practic la propria sa ceremonie de înmormântare, oferind la final tuturor celor care i-au dorit moartea, “neplăcuta” surpriză de a fi în viaţă.

Finalul ia o întorsură neaşteptată, Podsekalnikov depăşeşte umilinţa şi nu mai vrea să moară, deşi iniţial spunea mereu că viaţa nu are sens.

Există însă un sinucigaş – nu apare niciodată în scenă, care l-a crezut mort pe Podsekalnikov şi i-a urmat “fapta”. Aceasta este o lecţie de viaţă pentru însuşi protagonistul care exclamă în încheierea spectacolului că “Viaţa chiar nu are sens!”.

Din distribuţie au făcut parte: Ileana Olteanu, Costel Constantin (un vecin foarte perspicace – căci el ţese ideea sinuciderii, împrăştiind zvonul), Adela Mărculescu, Marius Bodochi (genul intelectualului viclean, care îi împinge pe alţii să fie vitej), Marius Manole (un credul foarte credibil – de la un marxist nu prea convins înghite ideile socialismului, deşi se teme şi de Dumnezeu), Tania Popa (cu o forţă actoricească debordantă – e amanta săritoare la nevoie), alături de talentaţii actori – Silviu Biriş, Maria Buză, Andrei Finţi, Lamia Beligan, Rodica Ionescu, Florin Lăzărescu, Vitalie Bichir sau elevul Nikita Dembinski.

Scenografia piesei a fost semnată de Diana Ruxandra Ion, decorul creat fiind extrem de sugestiv prin ceasuri fixate la aceeaşi oră şi pereţi din sticlă.