Intră acum și în grupul de
Declarația fostului președinte Klaus Iohannis din 1 octombrie 2021, în care a afirmat contemplativ că „statul român a eșuat în misiunea sa fundamentală de a-și proteja cetățenii” – rostită în urma unor tragedii repetate în sistemul sanitar, precum incendiul de la Spitalul din Constanța –, reprezintă o recunoaștere amară a unei realități profunde. Fostul șef al statului s-a dovedit un analist politic perspicace, dar un om de stat execrabil, incapabil să acționeze decisiv. Însă eșecul statului român nu este un fenomen recent; el își are rădăcinile în slăbiciuni instituționale, trădări ale elitei și influențe externe care au marcat istoria națională de peste un secol.
Faza precomunistă: Conflicte interne și cedări externe
Înainte de al Doilea Război Mondial, statul român a manifestat deja semne de disfuncționalitate cronică. Reprimarea brutală a Răscoalei țărănești din 1907, condusă de ministrul de Interne Ionel Brătianu și ministrul de Război Alexandru Averescu, a transformat armata într-un instrument de represiune internă împotriva propriei populații, ilustrând un război civil deghizat. Decizia aceluiași Brătianu și a ministrului de Finanțe Nicolae Titulescu de a trimite Tezaurul României în Rusia în 1916 s-a dovedit o eroare fatală, cu consecințe ireparabile. Intrarea în Primul Război Mondial, sub conducerea lui Brătianu (care deținea simultan funcțiile de prim-ministru și ministru de Război timp de doi ani), a fost o aventură sinucigașă, nepregătită, menită să servească interesele Franței prin deschiderea unui nou front estic împotriva germanilor. Dezastrul de la Turtucaia, unde generalul Constantin Teodorescu – fost șef al Școlii Superioare de Război – a fugit de pe câmpul de luptă fără consecințe, subliniază impunitatea elitei militare.
În perioada interbelică, corupția financiară a fost rampantă: bancherul Aristide Blanc a finanțat masiv politicieni, inclusiv pe regele Carol al II-lea, care a ordonat Băncii Naționale să salveze banca lui Blanc de la faliment repetat. Culminând cu Consiliul de Coroană din iunie 1940, unde șeful Marelui Stat Major, generalul Florea Țenescu, a pledat pentru cedarea teritoriilor fără luptă în fața ultimatumului sovietic, această fază a consolidat imaginea unui stat slab, predispus la trădări interne și cedări externe.
Perioada comunistă: De la ocupație sovietică la declinul ceaușist
Perioada comunistă, împărțită în trei etape distincte, reprezintă un capitol esențial în analiza eșecului statal, marcat de influențe externe, infiltrări și transformări interne care au perpetuat dependența și corupția.
Prima etapă, a ocupației sovietice (până în 1958), a fost una de distrugere sistematică: sovieticii au coordonat exterminarea elitei culturale românești și impunerea unei noi identități de tip sovietic, erodând fundațiile naționale și creând un vid de leadership autentic.
A doua etapă, dominată de figurile lui Emil Bodnăraș și Ion Gheorghe Maurer, a adus o tentativă de autonomie. Bodnăraș, considerat cel mai bun produs al spionajului militar românesc interbelic, a reușit o infiltrare de succes în mediile decizionale sovietice. Împreună cu Gheorghiu-Dej, Maurer și Nicolae Ceaușescu, el a creat o aripă patriotică în cadrul Partidului Comunist Român (PCR). Succesul major a fost convingerea liderilor sovietici să retragă trupele din România în 1958, eliberând țara de ocupație directă. Prin prietenia cu șeful serviciilor secrete chineze, Bodnăraș a facilitat ieșirea din orbita sovietică și o apropiere strategică de China, deschizând noi alianțe. Perioada guvernului condus de Ion Gheorghe Maurer între 1961 și 1974 a marcat apogeul dezvoltării economico-sociale din întreaga istorie a României: industrializare rapidă, creștere economică susținută și o relativă independență externă. Totuși, moartea lui Bodnăraș în ianuarie 1976 a marcat sfârșitul acestei ere pozitive.
A treia etapă, sub Nicolae și Elena Ceaușescu, a reprezentat declinul abrupt. Ceaușescu, descris ca idiotul util inventat de Bodnăraș pentru a-l controla pe Gheorghiu-Dej, a fost propulsat la putere de cuplul Bodnăraș-Maurer. După 1970, el a mutat centrul puterii de la Partidul Comunist la Securitate, cu efecte care persistă până astăzi, creând un aparat represiv omniprezent. După anihilarea politică a lui Maurer și moartea lui Bodnăraș, Ceaușescu și soția sa au transformat regimul într-unul eminamente prostocratic, bazat pe incompetență și cultul personalității. Prăbușirea din 1989 nu a fost o revoluție autentică, ci o lovitură de stat militară orchestrată de capii Armatei și Securității – cei mai apropiați colaboratori ai cuplului dictatorial, remarcați prin obediență totală. Această acțiune a fost executată în beneficiul NATO, facilitând disoluția Pactului de la Varșovia și ulterior a URSS. Eliberate de restricțiile regimului, rețelele securiste au jucat un rol activ în procesul de privatizare postcomunistă, transferând patrimoniul statului socialist în mâini private, adesea ale foștilor nomenclaturiști. Politic, România s-a afiliat structurilor occidentale, specializându-se ca piață de desfacere și furnizoare de resurse naturale și umane ieftine, perpetuând dependența economică.
Prezentul: Perspectiva contradictorie a unui stat captiv
Situația actuală a României poate fi interpretată în moduri opuse, în funcție de interesele observatorului. Din punctul de vedere al cetățenilor, statul a eșuat complet în apărarea intereselor naționale, aflându-se în tranziție de la statutul de slugă credincioasă la cel de sclav deplin față de puteri externe. În schimb, pentru factorii externi, România reprezintă un exemplu de succes colonial: o țară care și-a destructurat singură interesele strategice, devenind o colonie docilă.
Declarația lui Iohannis din 2021 subliniază o continuitate istorică dureroasă: statul român a fost adesea sabotat de propriile elite, prioritizând ambiții personale sau presiuni externe în detrimentul suveranității naționale. Pentru a ieși din această paradigmă a eșecului, este necesară o reformă radicală care să reconstruiască instituțiile și să restabilească încrederea cetățenilor. Altfel, România riscă să rămână captivă în ciclul dependenței și al trădărilor.
Intră acum și în grupul de
