Senatorul PSD Virginel Iordache a susținut în Senat declarația „Ciprian Porumbescu la ceas aniversar”de evocare a compozitorului bucovinean la 135 de ani de la moartea sa

Senatorul PSD de Suceava Virginel Iordache a evocat, miercuri, în Senat la împlinirea a 135 de ani de la moartea compozitorului bucovinean Ciprian Porumbescu, activitatea și opera acestuia.

Vă prezentăm integral intervenția senatorului sucevean în Senatul României.

„Titlul declarației mele politice de astăzi se intitulează: Ciprian Porumbescu la ceas aniversar.

În istoria muzicii românești, printre înaintași, ne întâmpină figura luminoasă a unui tânăr bucovinean, care, prin talentul și munca sa, atrage atenția asupra melosului popular ca sursă de inspirație și de creație muzicală autohtonă.

Numele și opera compozitorului Ciprian Porumbescu se impun, tot mai mult și mai stăruitor, în conștiința românilor de pretutindeni, datorită celor două imnuri, Pe-al nostru steag și Tricolorul, interpretate astăzi de toată suflarea românească.

Se poate afirma că puțini artiști s-au bucurat de atâtea evocări, biografii, romane, comemorări, filme, chiar și o operetă de mare succes, cum a fost Lăsați-mă să cânt de Gherase Dendrino, în care sunt reînviate fragmente din creația compozitorului sau filmul artistic Ciprian Porumbescu, în regia lui Gheorghe Vitanidis, apreciat în multe țări.

Despre acel tânăr care și-a iubit până la adorație poporul, cu istoria lui și cu muzica lui, se pot spune multe… Spre aducere aminte, căci vremurile se schimbă, idealurile și sufletul neamului se prefac și uitarea se aseamănă morții…

La  135 de ani de la moartea sa (6 iunie 1883), compozitorul este încă comemorat prin manifestări de mare amploare. A fost comemorat pentru prima dată în anul 1908, iar câțiva ani mai târziu, soldații români plecau la războiul de întregire a neamului, cu cântecele lui pe buze. Apoi, în România Mare, copiii învățau în școli Tricolorul, Pe-al nostru steag e scris Unire, Românul și veselul Cântec de 1 Mai, pe care le cântau la toate serbările. Ciprian Porumbescu nu era doar al Bucovinei, ci al  ”Daciei întregi”- precum o rostise el însuși, înduioșat, încă la serbarea de la Putna din 1871 : ”Tată, am cântat Daciei întregi!”

Reuniunea ”Ciprian Porumbescu”, înființată în anul 1903 la Suceava, tipărește din compozițiile lui. Se înființează Muzeul ”Ciprian Porumbescu”; se ridică bustul lui în centrul  orașului Suceava; opereta ”Crai Nou” se cântă la Cluj, la Suceava, la Cernăuți, de multe ori; apar mereu alte biografii, se compune o operetă inspirată din viața lui; se realizează un film iar cântecul Tricolorul devine imn de stat.

Mitul și eroul se încheagă. Ciprian Porumbescu întrupează respirația colectivă a timpului  său și dorul de împlinire al voinței naționale. Astfel, viața și opera sa au câștigat dimensiune politică și socială.

Muzica lui Ciprian Porumbescu are o valoare specifică, fiind directă și neforțată, bogată în nuanțe și, mai presus de toate, accesibilă și autentică.

Muzica lui se adresează marelui public, e înțeleasă și de intelectual, și de omul simplu, cucerind cum cucerea el, prin simțirea adâncă și dragostea pentru frumos. E blândă, plăcută, duioasă – ca să cităm numai câteva din însușirile sufletești ce apar în portretul spiritual al compozitorului, schițat de contemporanul și bunul său prieten Constantin Morariu : ”Cu chipul său falnic, cu firea sa foarte simpatică, Ciprian magnetiza pe oricine, astfel că puterii lui atractive nu-i putea rezista nimeni. Îl caracteriza, cu deosebire, simțirea adâncă și dragostea fierbinte pentru tot ce e frumos și nobil. Era blând, plăcut la vorbă, foarte onest, de o rară bunătate , duios, chiar și atunci când părea revoltat.”

Trecut-au anii… și Ciprian Porumbescu a devenit cel mai cântat compozitor al neamului. Mai recent, Balada lui a cucerit publicul meloman de pretutindeni, fiind îndrăgită până în țări îndepărtate, precum China sau Japonia (unde i s-a publicat o monografie: Takeuchi Shoko, Balada de dor. Biografia autentică a lui Ciprian Porumbescu, Editura Chopin, Tokio,2004, cu un disc ce cuprinde pe lângă Balada, și piesele Reveria și Dorul, iar Atsuko Temma, renumita violonistă japoneză, cântă balada ce bis în programele sale și a imprimat un disc cu acest titlu).

Unul dintre cântecele patriotice cu mare răspândire după moartea compozitorului este Tricolorul, care a fost încă din timpul vieții compozitorului imnul tuturor societăților studențești române din Cernăuți, îndrăgit apoi de regele Carol al II-lea, a devenit imn al Străjeriei, organizație de elevi, înființată de rege. Îl cântau și soldații, îl cântau și sportivii la orice concurs, când se înălța drapelul României. Mai târziu, a devenit imnul nostru național, cu textul schimbat. Cu versurile originale ale compozitorului, se mai cântă acum doar la Stupca, unde, prin grija părintelui Leonte Galeș, se comemorează an de an ziua morții lui CIPRIAN PORUMBESCU. Îl cântă elevii școlii din sat, dar și cântăreții bisericești, oameni în vârstă, care-l știu  din vremea când erau școlari.

La umbra teiului uriaș ce-i veghează mormântul, pe crucea de piatră, stă scris sub culorile neamului :

Iar când fraților, m-oi duce

De la voi și-o fi să mor,

Pe mormânt atunci să-mi puneți

Mândrul nostru Tricolor!”