Mircea Diaconu solicită Președintelui și Guvernului României să se implice în rezolvarea problemelor privind încălcarea drepturilor românilor din afara frontierelor

Printr-o scrisoare deschisă adresată Președintelui și Guvernul României,

europarlamentarul Mircea Diaconu prezintă câteva dintre aspectele semnalate

de participanţii la o audiere publică pe care a găzduit-o recent la

Parlamentul European, referitoare la drepturile românilor care trăiesc în

Serbia, Ucraina, Bulgaria, Republica Moldova, Albania, Grecia, Croația,

Ungaria.

 

Concluzia mărturiilor expuse este că deşi politica României în ceea ce

priveşte protejarea drepturilor minorităților aflate pe propriul teritoriu

este recunoscută ca fiind printre cele avansate în Europa, comunitățile

românești din afara granițelor nu beneficiază, din păcate, de un tratament

asemănător, ci de unul aflat în continuă degradare.

 

În numele comunităților istorice românești din afara frontierelor, Mircea

Diaconu le solicită autorităților române să reacționeze la starea de fapt

expusă, pentru a opri fenomenele de alienare și asimilare forțată a acestor

comunități și deteriorarea elementelor lor de cultură, limbă și istorie.

 

Europarlamentarul precizează că demersurile respective, în acest sens,

trebuie făcute în mod coerent de România, ca stat membru al Uniunii

Europene, cu toate drepturile aferente și cu toată autoritatea conferite de

această calitate.

 

“Din păcate, suntem cu toții vinovați că s-a ajuns, din cauza prea multor

cedări – poate unele justificate, dar tot cedări au fost –, ca în acest

secol, în acest An European al Patrimoniului Cultural și în acest An

Centenar, să existe “vinovăția de a fi român”; o vinovăție care este

tratată doar prin “curajul de a fi român” al celor care trăiesc în afara

granițelor, dar nu foarte departe de România”,

 

menționează Mircea Diaconu în scrisoarea deschisă.

 

Vă prezentăm textul scrisorii deschise transmise de Mircea Diaconu

 

 

 

Scrisoare deschisă către Președintele României și Guvernul României

Cum trăiesc comunitățile istorice de români

din afara frontierelor în Anul Centenar

 

În cadrul audierii publice “România și Regiunile Istorice: Cultură,

Identitate, Valori Europene”, care a avut loc la Parlamentul European pe 5

septembrie 2018, reprezentanți ai comunităților istorice românești din

afara frontierelor au prezentat unele aspecte privind încălcări grave ale

drepturilor românilor care trăiesc în Serbia, Ucraina, Bulgaria, Republica

Moldova, Albania, Grecia, Croația, Ungaria.

 

Informațiile care ne-au fost aduse la cunoștință s-au referit, între

altele, la atacurile Serviciului de Securitate al Ucrainei (SBU) asupra

Centrului Cultural Român “Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuți, la interzicerea

dreptului românilor din Timocul sârbesc la propria limbă, cultură și

religie, la nerecunoașterea ca minoritate națională a celor 160.000 de

români din Bulgaria și a celor 2.000.000 de aromâni din Grecia, la recenta

interzicere a intrării pe teritoriul Republicii Moldova a unui număr

considerabil de cetățeni ai României și ai Republicii Moldova care se

îndreptau spre Chișinău cu scopul de a sărbători, în mod pașnic, Centenarul

Marii Uniri, ceea ce a reprezentat o gravă încălcare a acordului de

cooperare în domeniul vizelor între Uniunea Europeană și Republica Moldova.

Un alt exemplu este cazul comunității românești din Sudul Basarabiei

istorice care, în urma anexării Crimeei, și-a exprimat public sprijinul

pentru integritatea teritorială a Ucrainei, condamnând acțiunile Rusiei. În

termen de 6 luni, liderii acestei comunități de aproximativ 125.000 de

etnici români au fost percheziționați la domiciliu, acuzați fiind de

separatism pro-rus.

 

Acestea sunt doar o mică parte din mărturiile celor care au participat la

conferință. Concluzia unanimă a fost că, deși politica României în

protejarea drepturilor minorităților aflate pe teritoriul său este

recunoscută ca fiind printre cele mai avansate din Europa, reciprocitatea

absolut necesară a tratamentului pentru comunitățile românești din afara

granițelor este în continuă degradare în statele menționate anterior.

 

Având în vedere că:

 

– realizarea demersurilor pentru dreptul la afirmarea propriei

identități, culturi și religii este conformă cu drepturile fundamentale

garantate la nivel național de constituția fiecărei țări în cauză, la nivel

european de *Carta Drepturilor Fundamentale a UE*, iar la nivel

internațional (printre altele) de *Convenția ONU asupra Eliminării

Tuturor Formelor de Discriminare Rasială*, *Convenția UNESCO împotriva

Discriminării în Domeniul Învățământului* precum și de *Art. 27 din

Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice*,

articol care face parte din dreptul cutumiar internațional;

– demersurile făcute de reprezentanții comunităților românești din

regiunile istorice sunt de natură pașnică, democratică, non-separatistă,

aceștia asumându-și cetățenia țării gazdă, cu toate responsabilitățile și

obligațiile implicite;

 

Solicităm autorităților României ca, în cel mai scurt timp, să aibă reacții

coerente, să elaboreze strategii, să (re)negocieze tratate de vecinătate

spre a fi oprită alienarea și asimilarea forțată a acestor comunități,

pierderea culturii, limbii și istoriei lor, adică a unei importante părți a

patrimoniului nostru. În elaborarea acestor strategii, solicităm luarea în

considerare a:

 

– constituirii unui grup de lucru care să aibă în compunere preponderent

reprezentanți ai tuturor acestor comunități;

– alocării unui buget adecvat Ministerului pentru Românii de

Pretutindeni și Institutului Eudoxiu Hurmuzachi pentru Românii de

Pretutindeni.

 

Activitatea celor două instituții sus menționate este meritorie, eroică, în

condițiile în care bugetul alocat acestora (destinat comunității de 12

milioane de români din afara granițelor) este mai mic decât bugetul pe care

îl acordă Guvernul României propriei minorități ucrainene (aproximativ

53.000 de etnici).

 

Reprezentanții comunităților istorice românești din afara frontierelor

consideră că este foarte important ca strategiile, negocierile și acțiunile

decisive să fie asumate la cel mai înalt nivel al autorităților române.

Putem înțelege că unele dintre tratatele de vecinătate au fost încheiate în

alt timp istoric și sub alte constrângeri geopolitice. Astăzi, însă,

România este stat membru al Uniunii Europene, cu toate drepturile aferente

și cu toată autoritatea conferită de această calitate. De aceea, va trebui

să ne comportăm ca atare.

 

Din păcate, suntem cu toții vinovați că s-a ajuns, din cauza prea multor

cedări – poate unele justificate, dar tot cedări au fost –, ca în acest

secol, în acest An European al Patrimoniului Cultural și în acest An

Centenar, să existe “vinovăția de a fi român”. O vinovăție care este

tratată doar prin “curajul de a fi român” al celor care trăiesc în afara

granițelor, dar nu foarte departe de România. Este prea puțin pentru un

stat membru al Uniunii Europene…

 

În așteptarea unui răspuns, cu stimă,

 

Al dumneavoastră,

Mircea Diaconu

Vicepreședinte al Comisiei pentru cultură și educație din Parlamentul

European (C.P.)