Intră acum și în grupul de
Senatorul PSD de Suceava, Virginel Iordache, a prezentat în plenul Senatului României o declarație politică ce a purtat titlul ”Importanța zilei de 9 mai pentru națiunea română” și în care parlamentarul sucevean reamintește câteva momente cheie ce au marcat istoria României și care au culminat cu evenimentele din 1877. Vă prezentăm integral declarația senatorului socia-democrat.
”D-le Presedinte,
Doamnelor și domnilor senatori,
9 Mai, este o zi cu multiple valențe istorice și politice pentru România. Aniversăm astăzi 142 de ani de la declararea Independenței de Stat, sărbătorim victoria coaliției Națiunilor Unite in cel de-al doilea război mondial și celebrăm, în același timp, Ziua Europei. Astfel de momente sunt un prilej nu doar pentru a rememora evenimente, ci, mai ales, pentru a stărui mai mult asupra semnificației lor.
Pentru că în primul rând sunt român, voi insista în declarația politică de astăzi asupra importanței declarației de independență de la 1877, fără a mă dezice defel de sentimentele profunde care mă leagă si de semnificația europeană a acestei zile.
Dar înainte de toate sunt român.
Distinși colegi,
Proclamația de Independență, de care s-a luat act prin vocea marelui om politic Mihail Kogălniceanu, a fost un act de mare responsabilitate și angajament al aleșilor vremii, pentru că aceasta este menirea reprezentanților legitimi ai oamenilor, de a urmări, cu înțelepciune, interesul pe termen lung al țării.
Practic, obținerea Independenței probează viziunea patriotică a Principelui Carol și determinarea politică a Guvernului de atunci. Ea a fost expresia consensului politic și a sprijinului popular, o dovadă a conlucrării dintre autoritățile statului și toate corpurile societății. De altfel, mesajul faptelor excepționale ale înaintașilor noștri este ca un proiect de țară, construit în jurul marilor valori naționale, având nevoie de clarviziunea clasei politice, dar și de coeziune dintre aceasta și societate. În acest sens, declarația de independență susținută de Mihail Kogălniceanu pe 9 mai 1877, are ecouri până în zilele noastre. În aceasta se afirma: „În stare de rezbel, cu legăturile rupte, ce suntem? Suntem independenți: suntem națiune de sine stătătoare. Avem domn de sine stătător. Așa dară, domnilor deputați, nu am nici cea mai mică îndoială și frică de a declara în fața reprezentațiunii naționale că noi suntem o națiune liberă și independentă. Noi trebuie să dovedim că avem conștiința misiunei noastre, trebuie să dovedim că suntem în stare să facem și noi sacrificii pentru ca să păstrăm această țară și drepturile ei pentru copiii noștri și această misiune în momentele de față este încredințată fraților și fiilor noștri care mor la hotare.”
Pentru românul obișnuit de la acea vreme, independența a fost salutară și întâmpinată cu optimism. Istoricul dr. Nicolae Mihai, cercetător științific al Academiei Române, sublinează faptul că în România s-a produs o mobilizare generală, după proclamarea mult așteptată: „La un moment dat, s-a făcut apel la chete, la contribuții. Nu am văzut analize cu privire la chetele strânse de la români, dar au contribuit și oameni cu o poziție socială foarte scăzută, nu neapărat cei din lumea bună – inclusiv profesorii de la sate. A fost o chestiune de propagandă culturală dar, în egală măsură, au fost oameni care au înțeles semnificația acestui moment și au vrut să-l susțină. (…) Victoriile de la Plevna, Grivița și de la Smârdan au devenit elemente simbolice, introduse într-un calendar festiv ad-hoc și temporar. Apoi, ele nu s-au mai păstrat”.
Doamnelor și domnilor senatori,
Cu această ocazie, îmi permit să cred că sacrificiul înaintașilor noștri nu trebuie trecut cu vederea. Să nu uităm că în urma Declarației de Independență, compatrioții noștri au intrat într-un război fără de care finalitatea actului mai sus menționat nu ar fi fost posibilă. Să nu uităm că mii de români și-au pierdut viața pe front, în Războiul de Independență, pentru că ei au crezut în libertate, în individualitatea noastră ca națiune și în integritatea noastră teritorială. De aceea, așa cum, în fiecare an, sărbătorim Crăciunul sau Paștele, și Ziua Independenței națiunii române ar trebui onorată cu recunoștință pe 9 mai, pentru că, fără ea, viața noastră nu ar fi fost așa cum este astăzi.
Conduita românului de astăzi ar trebui legată de prețuirea trecutului istoric, de conștientizarea echilibrului și stabilității politico-militare de care noi beneficiem și care a lipsit multor generații forțate să lupte pentru o îndepărtată și mult dorită independență. Polemicile istorice și politice actuale, normale într-un stat democratic și independent, întăresc semnificația independenței, a faptelor înaintașilor noștri care ne-au oferit nouă libertatea de a polemiza.
Distinși colegi,
La data de 9 mai și Ziua Europei într-un context complicat pentru continentul nostru. Trăim într-una dintre acele perioade istorice la care, peste ani, urmașii vor privi înapoi și vor judeca dacă noi, oamenii politici, am înțeles corect direcția spre care să ducem țara, sau am ratat un moment important pentru viitorul națiunii.
Am ținut să evoc în fața dumneavoastră semnificația Zilei Independenței de Stat a României și în subsidiar a Zilei Europei pentru că ceea ce definește un popor și tăria clasei sale politice sunt valorile la care aderă, proiectele pe care și le propune și pe care le duce la îndeplinire.
Această zi marchează cele două repere fundamentale pentru noi: construirea unui stat român puternic dar și consolidarea integrării noastre în Uniunea Europeană, iar lecțiile trecutului ne arată fără echivoc că țara noastră s-a dezvoltat doar când s-a asociat proceselor politice europene și atunci când politicienii cu viziune au pus proiectele naționale deasupra intereselor partizane. De aceea, doamnelor și domnilor senatori, vă propun să ne asumăm învățămintele trecutului, cât și mesajul societății românești contemporane și să facem din angajamentul european al României cel mai durabil monument al independenței și unității naționale.
Intră acum și în grupul de
