Intră acum și în grupul de
În data de 6 mai se împlinesc 30 de ani de la Podul de flori de pe Prut.
Acum 30 de ani, în data de 6 mai 1990, peste un milion de români au trecut de o parte şi de alta a Prutului fără vize şi au sărbătorit revederea cu rudele, apropiaţii, prietenii, după o jumătate de secol de dezbinare.
Acţiunea „Podul de Flori de pe Prut” a fost organizată în opt puncte de frontieră de Liga culturală pentru unitatea românilor de pretutindeni, Asociaţia culturală Bucureşti-Chişinău şi Frontul Popular din Moldova. Oamenii de cultură şi politicienii de pe ambele maluri ale Prutului au făcut posibil ca românii să-şi revadă fraţii de sânge şi să se îmbrăţişezeîn libertate.
Cu această ocazie, TVR Moldova și TVR Iași au pregătit un reportaj special, pe care în puteți urmări miercuri, 6 mai, începând cu ora 17:00.
Ion Hadârcă, preşedinte Frontul Popular din Moldova 1989 – 1992
„Ideea unui Pod de Flori a venit în cadrul şedinţelor executive ale Frontului Popular, acolo s-a copt ideea. Iniţial, intelectualul român Gavrilă Copil propusese denumirea de Pod de cuget şi simţire românească. În momentul în care discutam formula în care se va întâmpla, ne-a contactat şi Victor Crăciun, preşedintele Ligiii Culturale a Românilor de Pretutindeni. A fost ceva cutremurător. Îmi amintesc un singur episod, când de partea noastră, din stânga Prutului, la trecerea de la Albiţa spre Vaslui s-a făcut o scenă improvizată şi aveau loc diferite spectacole, concerte, cântece, se produceau discursuri, scrisori, chemări. Cântau Ion şi Doina Alde Teodorovici ”Maluri de Prut” şi alte piese frumoase cu lacrimi în ochi. Oamenii pe pod se strigau, se chemau unii pe alţii, îşi împărtăşeau emoţiile. După Podul de Flori, când s-au făcut totalurile, s-a constatat că peste un milion de oameni au trecut de pe o parte şi de alta. În pofida pronosticurilor sovieticilor că vor fi încălcări, că vor fi excese, conflicte, nu a fost nicio abatere. totul a trecut în mod paşnic, absolut miraculos.”
Petru Buburuz, preot, paroh Biserica ,,Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” Chişinău
,,Cu câteva zile înainte de eveniment domnul primar Nicolae Costin m-o invitat să merg cu ei la Iaşi. Era o delegaţie mare şi multă lume era. La Ungheni ne-am aranjat în faţa podului apoi am mers chiar pe calea ferată, pe pod. Acolo ne-a întâlnit delegaţia de la Iaşi.
În acea zi s-a distrus un perete precum zidul Berlinului, parcă se deschidea o epocă nouă. Eu am trecut înainte acel pod cu trenul şi era foarte securizat, dar iată că noi îl treceam liber. Entuziasmul era la tot poporul, că se petrece ceva deosebit care e spre binele nostru.”
Sofia Vicoveanca , interpretă, participantă la Podul de Flori, frontiera Ungheni
„Nici nu ştiu cum au trecutacei 30 de ani…Invitatăfiind de formaţia „Lăutarii” şi maestrul Nicolae Botgros, am descoperit o lume pe care am asemuit-o cumva cu amarul meu. M-a frapat că mulţi oameni – neamuri, verişori se ştiau, dar nu se văzuseră niciodată. Şi am fost martoră cum se strigau: „Să ştii că sunt cu băsmăluţă roşie sau cu băsmăluţă verde”…Au întins feţe de mese cu de-ale gurii şi dintr-o parte şi din alta. Nici nu ştiu dacă au gustat din acele bucate pentru că ochii, obrajii lor erau scăldaţi în lacrimi…Uneori nu sunt cuvinte să descrii nişte stări care te apasă de ani şi ani de zile.”
Nicolae Radu, locuitor satul Sculeni, Ungheni, Republica Moldova
„Noi ne-am întâlnit la Podul de Flori cu toate neamurile.În acea duminică de 6 mai eu încasă am avutpeste 30 de oaspeţi. Neamurilemele au venit cu cunoscuţi de-ai lor. Oamenisimpli, oameni de la ţarăşieişinoi. Nu vă pot spunecâtăbucurie am avutînsuflet.Vorbeau de bine, căo să ne unim, căvom fi împreună.”
Vasile-Cătălin Răus, locuitor satul Victoria, judeţul Iaşi
„A fost o întâlnirede suflet. Erau mulţi care îşicăutau rudele, a fost foarte emoţionant. Pentru mine a fost o bucurie sufletească ca să văd pentru ce au luptat bunicii mei.„
Intră acum și în grupul de
