Andrei Sidac, una din legendele inca vii ale fotbalului sucevean

Fotbalul sucevean are o istorie de peste cinci decenii, cea mai mare parte din ei fiind petrecuţi în Divizia B. Este adevărat că echipa reprezentativă a oraşului a avut şi ani buni, dar puţini, petrecuţi în primul eşalon valoric, însă cea mai consistentă perioadă a fost cea din eşalonul doi.

Chimia Suceava a promovat din Divizia C pe atunci în Divizia B, iar apoi continuatoarea formaţiei CSM Suceava a fost una dintre cele mai solide grupări din seria I. Cei trecuţi bine de prima tinereţe îşi aduc cu siguranţă aminte de faptul că la Suceava, pe „Areni” se câştiga extrem de greu, publicul care umplea efectiv tribunele fiind realmente un adevărat al 12-lea jucător.

Există multe discuţii în ceea ce priveşte „epoca de aur” sau „generaţia de aur” a fotbalului sucevean, fiecare dintre acestea având tot dreptul să considere că merită acest apelativ de-a lungul anilor. Totuşi, cel puţin pentru tânăra generaţie de jucători de fotbal, se merită să aibă în memorie ca exemplu fotbalişti din perioada „fotbalului romantic”, atunci când banii nu puteau fi foarte mulţi şi când o butelie sau un contract pentru apartament valora mai mult, la fel cum gloria sportivă şi patriotismul local erau fără preţ.

Din acea generaţie care a făcut istorie în fotbalul sucevean au mai rămas doar câţiva reprezentanţi care merită să fie respectaţi mai mult pe perioada vieţii. Unul dintre aceşti fotbalişti care a jucat cu inima la CSM Suceava este portarul Andrei Sidac.

Născut la Cernăuţi, portarul ajuns acum la venerabila vârstă de 71 de ani s-a „lipit” la Suceava şi a răma să joace aici mai bine de 15 ani.

„Îmi aduc aminte cu plăcare de anii junioratului în care am fost selecţionat în tabăra naţională la această categorie de vârstă, aşa se numea pe atunci şi l-am avut ca antrenor pe Traian Ionescu. Poate că în prezent sunt nume care nu spun nimic, dar pe vremuri ele erau venerate de toată lumea. Am fost selecţionat şi în echipa de tineret sub 21 de ani, însă cea mai bună perioadă din viaţa mea a fost aceea petrecută la Chimia Suceava şi apoi CSM Suceava.

Din formaţia care este apropiată de suflet au făcut parte jucători ca Petcu, Gheghi, Nedelcu, Mărculescu, Stere, Goran, Danileţ, Vicovan, Teodosiu, Borcău, Arhire, Selimessi, Pavel şi Buzatu, antrenorul nostru fiind Radu Gologan. O mare parte dintre cei cu care am jucat nu mai sunt printre noi şi regret nespus despărţirea de colegi de echipă ca Titi Gheghi, Danileţ, Miki Selimessi sau Gică Arhire şi încerc să-mi aduc aminte cu plăcere de ei când vorbesc la telefon cu Nedelcu de exemplu sau când mă întâlnescu prietenul meu Eugen Petcu.

Am mai rămas puţini din acea generaţie şi aş vrea ca lumea să nu uite totuşi ce am încercat eu şi colegii mei de echipă pentru fotbalul sucevean. Am fost solicitat de multe echipe din România de la Iaşi, Bacău, Dinamo, Rapid dar am rămas la Suceava pentru că aşa am considerat că trebuie să fiu loial clubului care m-a crescut.

Cea mai bună performanţă de care îmi aduc aminte, sincer nu mai ştiu exact din ce an, a fost locul III ocupat la finele campionatului Diviziei B. A fost un an în care într-un tut de campionat am primit doar 7 goluri, o mândrie pentru mine ca portar, dar şi pentru apărarea din faţa mea care a contat întotdeauna. Singurul regret care mă încearcă este acela că nu am avut parte de un meci de retragere. Oricum, mare parte dintre cei cu care mai joc o tablă în parc îşi aduc aminte de vremurile când apăram poarta echipei oraşului nostru şi sper ca şi cei mai tineri să încerce să reprezinte cu cinste fotbalul sucevean”, a declarat veteranul Andrei Sidac, un adevărat model de fotbalist şi sportiv.

Vom încerca de-a lungul câtorva săptămâni să-i prezentăm tinerei generaţii pe unii din ultimii reprezentanţi ai fotbalului romantic şi sperăm să găsim pe cât mai mulţi.