Decalogul IPS Calinic la praznicul Sfântului Mare Mucenic Pantelimon: Cum putem urma exemplul tămăduitorului care și-a dat viața pentru Hristos

La prăznuirea Sfântului Mare Mucenic Pantelimon, cel care a ales calea mărturisirii credinței în Mântuitorul Hristos cu prețul vieții, fiind supus diferitelor torturi pentru a fi convins să se lepede de El, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, a oferit un Decalog închinat acestui sfânt. În cuvintele sale, ierarhul subliniază atitudini și acțiuni prin care fiecare dintre noi îi putem urma exemplul, având drept țintă dobândirea, cu cele trecătoare, a bogăției celor veșnice.

Arhiepiscopul îndeamnă, în primul rând, la o neîncetată slăvire a lui Dumnezeu și la recunoașterea că tot ceea ce suntem și avem reprezintă darurile Celui Preamilostiv. Apoi, cheamă la împăcarea științei cu credința, astfel încât profesia să devină o modalitate de slujire a lui Dumnezeu și a oamenilor, nu doar o sursă de asigurare a existenței.

Iertarea și iubirea, chiar față de cei care rănesc, sunt prezentate ca trepte esențiale. Asemenea Sfântului Pantelimon, fiecare este invitat să-și dăruiască inima lui Hristos, Doctorul sufletelor, și să nu uite că adevărata vindecare vine de la Dumnezeu. Rămânerea neclintită în credință, preferarea morții în locul lepădării de Mântuitorul și transformarea iubirii care vindecă răni nevăzute în scut al vieții completează acest îndemn.

Ierarhul îndeamnă, de asemenea, la a fi lumină și sprijin pentru ceilalți, chiar și atunci când unii despart știința de credință, deși ele se împletesc armonios. Îngrijirea generoasă a aproapelui, transformarea disperării acestuia în sporire duhovnicească și acceptarea suferinței cu nădejde în Părintele ceresc aduc, spune el, încredere, curaj și putere.

Însoțirea științei cu credința și a cunoașterii cu rugăciunea, asemenea mucenicului tămăduitor, este un alt punct central. Priceperea nu trebuie despărțită de har, ci fiecare faptă trebuie să aducă prinos de recunoștință lui Dumnezeu și semenilor. Într-o lume care se împotrivește credinței, rămânerea ca o candelă aprinsă, primirea necazurilor și a încercărilor cu seninătate și răbdare, ca pe lecții ale pedagogiei dumnezeiești, devin căi de urmat.

Arhiepiscopul Calinic îndeamnă să vedem în fiecare bolnav pe Hristos Care suferă împreună cu el, astfel încât îngrijirea să nu fie un simplu gest profesional, ci un act de iubire și de comuniune cu Dumnezeu și cu aproapele. În final, suferința trebuie convertită într-o școală a răbdării și a încrederii în Dumnezeu, iar sfârșitul vieții trupești – într-o poartă spre veșnicie, în Împărăția cerurilor.

1. Slăvește-L neîncetat pe Dumnezeu și, urmând pilda Marelui Mucenic Pantelimon, recunoaște că tot ceea ce ești și ai reprezintă darurile Celui Preamilostiv pentru tine.
2. Împacă știința cu credința și transformă profesia ta într-o modalitate de slujire a lui Dumnezeu și a oamenilor, nu doar într-o sursă de asigurare a existenței.
3. Iartă și iubește, chiar și pe cei care te rănesc, precum Sfântul Pantelimon, dăruiește-ți inima lui Hristos, Doctorul sufletelor, și nu uita că adevărata vindecare vine de la Dumnezeu.
4. Rămâi neclintit în credință, preferând mai degrabă moartea în locul lepădării de Mântuitorul, și fă din iubirea care vindecă răni nevăzute scut al vieții tale, lăsând-o să rodească în inima ta.
5. Fii lumină și sprijin pentru ceilalți, chiar dacă unii despart știința de credința în Dumnezeu, deși ele se împletesc în mod armonios.
6. Îngrijește-te cu generozitate de aproapele tău, transformându-i disperarea în sporire duhovnicească, căci acceptarea suferinței cu nădejde în Părintele ceresc rodește încredere, curaj și putere.
7. Însoțește știința cu credința și cunoașterea cu rugăciunea, asemenea mucenicului tămăduitor, și nu despărți priceperea de har, ci adu prin fiecare faptă a ta prinos de recunoștință lui Dumnezeu și semenilor.
8. Îndrăznește să rămâi candelă aprinsă într-o lume ce se împotrivește credinței, primind necazurile și încercările cu seninătate și răbdare, ca pe lecții ale pedagogiei dumnezeiești.
9. Vezi în fiecare bolnav pe Hristos, Care suferă împreună cu el, astfel încât îngrijirea lui să nu fie un simplu gest profesional, ci un act de iubire și de comuniune cu Dumnezeu și cu aproapele.
10. Convertește suferința într-o școală a răbdării și a încrederii în Dumnezeu, iar sfârșitul vieții trupești, într-o poartă spre veșnicie, în Împărăția cerurilor.

† Calinic,

Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților