Biserica armenească Hagigadar se pregăteşte de hram

La Biserica armenească Hagigadar au început pregătirile pentru hramul „Adormirii Maicii Domnului”, una dintre cele patru sărbători creştine închinate Fecioarei Maria. Edificiul cunoscut şi sub numele de Biserica Dorinţelor, este amplasat la ieşirea din municipiul Suceava spre Fălticeni.

Biserica mănăstirii Hagigadar a fost construită în secolul XVI de doi fraţi, negustori armeni. Legenda spune că lor li s-a arătat Fecioara Maria şi le-a cerut să îi ridice un lăcaş de rugăciune. După o inscripţie încastrată într-unul din ziduri, ctitorul ar fi fost Drăgan Donovak, un bogat negustor armean.

Mănăstirea se afla pe culmea unui deal cunoscut sub numele de „Dealul lui Bulai”, special parcă înălţat pentru a găzdui lăcaşul sfânt. Panta este înclinată şi accesul este posibil numai pe jos, însă acest lucru nu îi împiedică pe oameni să urce drumul în genunchi, până la poartă. Din când în când se opresc şi se roagă, aprind o lumânare, se odihnesc şi apoi pornesc mai departe. Tot în genunchi, intră pe poartă şi continuă să meargă în acest fel în jurul bisericii. Ca să li se împlinească dorinţele, oamenii înconjoară biserica de 3 ori, rugându-se la fiecare cele patru colţuri. După ce acest ritual s-a încheiat, dorinţele lor sunt în mâna Domnului şi numai de El depinde dacă se vor îndeplini sau nu.

Drumul către acest vechi lăcaş de cult trebuie parcurs în tăcere. Obiceiul este ca, de oriunde ai pleca, până acolo sus, la zidurile bisericii, e bine să nu rosteşti nici un cuvânt, dacă vrei ca dorinţa să-ţi fie ascultată. Aici vin şi se roagă oameni din toată ţara. Pentru unii a devenit chiar o tradiţie urcatul la mănăstire, iar alţii vin pentru prima oară sau doar să viziteze.

Acest locaş de cult poate fi explicat astfel hagiu-dorinţă şi gadarel- a împlini, din limba armeană, adică Mănăstirea Dorinţelor. După trecerea atâtor veacuri, pelerinii de la Hagigadar păstrează aceeaşi speranţă şi credinţă în suflete.
Armenii vin odată pe an la mănăstire, dar creştinii ortodocşi vin în fiecare zi, dar mai ales joi şi vineri, când preotul face slujba de sfinţire a apei.

Nu se ştie de unde provine mersul în genunchi, cert este că dealul trebuie urcat numai în genunchi, dacă se doreşte îndeplinirea dorinţelor, şi că biserica trebuie să fie înconjurată, tot în genunchi, de trei ori. După ce îşi văd împlinite dorinţele, oamenii revin să se roage din nou la mănăstire şi să-i mulţumească preotului Azad Tokom Mandalian care are în grijă acest lăcaş de cult.

Curtea mănăstirii este arhiplină mai ales de Sărbătoarea Maicii Domnului, care este cel mai important moment al armenilor – Hramul Sfintei Maria. Specificul acestui cult este faptul ca hramul este întotdeauna duminica, indiferent în ce zi a săptămânii cade 15 august.

De hram, după Sfânta Liturghie, oficiată de un sobor de preoţi, urmează o agapă creştină numită „hurban”, la care participă toţi cei prezenţi şi unde se servesc mâncăruri specific armeneşti. „Supa de urechiuşe” – un fel de găluşte umplute cu carne, este cel mai apreciat fel, urmat de tradiţionalul pilaf cu carne de vită.