Expozitie de carte, la 150 de ani de la nasterea Hariclea Darclee

Consiliul Judeţean Suceava şi Biblioteca Bucovinei celebrează printr-o expoziţie de carte împlinirea a 150 de ani de la naşterea legendarei soprane românce Hariclea Darclée, (născută Hariclea Haricli, 10 iunie 1860, Brăila – 12 ianuarie 1939 Bucureşti), unul din cei mai străluciţi ambasadori internaţionali, în epocă, ai artei româneşti interpretative.

Hariclea Darclée debutează într-un recital de canto în 1881 pe scena teatrului din Brăila, oraşul său natal. La Paris va fi remarcată de Charles Gounod, care îi încredinţează rolul Margaretei din opera sa Faust, rol cu care îşi face debutul pe scena Operei, în anul 1888. În scurt timp, Hariclea Darclée cucereşte publicul şi devine preferata multor compozitori.

Astfel, Giacomo Puccini compune pentru vocea ei Tosca, Pietro Mascagni Iris iar Alfredo Catalani La Wally. Hariclea Darclée s-a impus ca primadonna în marile teatre de operă de la Paris, Berlin, Florenţa, Milano, Roma, Buenos Aires, Lisabona, Barcelona, Madrid, Monte Carlo, Moscova şi Sankt Petersburg. Scala din Milan ova fi scena consacrării sale mondiale.

A cântat până în 1918, încă în deplinătatea mijloacelor sale vocale. Dorinţa ei de a cânta în România era mare. Românii o iubeau, spectacolele ei erau adevărate sărbători. “Trăiască privighetoarea Carpaţilor”, îi striga publicul. Regele Carol i-a oferit ordinul “Bene Merente clasa I”, iar poeţii îi compuneau versuri. Unul din cele mai importante momente pentru Hariclea a fost în 1900, când Puccini a văzut în ea soprana care putea să redea cel mai bine rolul Floriei Tosca. Premiera a avut loc la Roma, unde Darclée a cântat alături de tenorul Emilio de Marchi şi baritonul Eugenio Giraldoni (marea ei iubire).

Hariclea Darclée a susţinut crearea Operei Române din Bucureşti în 1921.
La finele vieţii, artista care fusese atât de apreciată de Verdi, Leoncavallo, Mascagni, Catalani, Puccini, care cântase cu Enrico Caruso, Titta Ruffo, Francesco Tamagno şi care apăruse de nenumărate ori sub bagheta lui Toscanini, a revenit şi a trăit în ţară într-un trist anonimat, uitată de toţi şi nebucurându-se de onorurile cuventie din partea ţării sale.
A fost înmormântată în Cimitirul Bellu.