Intră acum și în grupul de
“Ziua internaţională a pensionarului” la Suceava nu mai reprezintă, pe timp de criză, un motiv de fericire pentru bătrânii oraşului, ba din contră, le reaminteşte că trăiesc de pe o zi pe alta şi că nu se mai pot bucura ca înainte de însemnătatea unei sărbători. În municipiul reşedinţă de judeţ, mulţi dintre pensionari nici nu au auzit de celebrarea acestei zile, iar dacă au auzit la radio sau la televizor, nu se arată impresionaţi de însemnătatea evenimentului.
Din cauza perioadei financiare grele pe care o resimt de altfel toţi românii, vârstnicii suceveni se simt descumpăniţi deoarece pensiile mizere pe care le primesc nu le mai permit să îşi sărbătorească nici măcar ziua de naştere, sau pe cea de nume, darămite “Ziua Internaţională a persoanelor vârstnice”, care se celebrează pe 1 octombrie.
“Nu am auzit de această sărbătoare, nici nu mi-aş permite să o celebrez. E greu! Noi trăim de pe o zi pe alta. Personal, am pensie de 500 lei, dar am noroc de soţul meu care are 1000 lei. Astăzi am luat medicamente pentru el în valoare de 200 lei, mâine trebuie să iau pentru mine. Ce să mai sărbătorim…?!”, a declarat o pensionară din Suceava.
O altă reacţie impresionantă vizavi de această sărbătoare a avut-o o altă doamnă în etate din municipiu, care, cu lacrimi în ochi, a spus că “am auzit de această zi, dar cu ce să sărbătorim? Cu ce? Nu îmi ajunge pensia nici măcar să mănânc. Dintr-o pensie de 600 lei, după ce achit toate datoriile, rămân cu 50, 60 de lei”.
Aşadar, la Suceava, „Ziua Internaţională a persoanelor vârstnice ”nu este nicidecum un prilej de bucurie şi de sărbătoare, ci mai degrabă stârneşte nostalgie şi reaminteşte de nivelul greu de trai cu care pensionarii se confruntă zilnic.
Cu toate acestea, „Biblioteca Bucovinei „I.G.Sbiera” nu vrea ca sărbătoarea de pe 1 octombrie, să treacă nemarcată la Suceava şi a pregătit o expoziţie de carte intitulată „Florile înţelepciunii” dedicată vârstnicilor, care a fost vernisată vineri începând cu ora 17.30, în incinta Sălii de Artă. Potrivit scriitoarei Angela Furtună, “scopul expoziţiei este acela de a marca prin respect valorile frumosului şi importanţa experienţei seniorilor în viaţă şi în România”.
“Seniorii, vârstnicii, generaţiile vârstei a treia… Cine sunt aceşti oameni minunaţi? Le datorăm viaţa, dar adeseori trecem pe lângă ei fără să le zărim amărăciunea şi greutăţile vârstei. Le datorăm recunoştinţa pentru că ne-au ajutat să devenim oameni, dar prea des le întoarcem spatele pentru că nu mai au putere. Le datorăm respectul pentru că au preluat de la strămoşi lumea şi ne-au transmis-o cu misiunea de a o duce mai departe, dar adesea uităm să le spunem mulţumesc pentru generozitatea şi dăruirea lor. Le datorăm un semn de iubire, dar niciodată nu avem timp să le-o arătăm pe deplin. Seniorii au nevoie de o lume care să nu-i uite, să nu-i abandoneze, să nu-i trateze fără stimă. Valoarea cea mai importantă a civilizaţiei omeneşti este veriga de legătură între juniori şi seniori”, a adăugat Angela Furtună.
Din păcate, acest gen de evenimente nu schimbă situaţia actuală a pensionarilor din România, dar încearcă să contribuie la bunăstarea sufletească a acestora.
Organizaţia Naţiunilor Unite a apreciat în anul 1990 că este necesar ca statele lumii, guvernele lor să omagieze generaţiile vârstnice, pentru contribuţia lor la dezvoltarea societăţii. Unul din aceste documente este Rezoluţia numărul 45/106 din 14 decembrie 1990, prin care ONU a stabilit ca ziua de 1 octombrie să fie înscrisă în calendarul lumii ca Zi Internaţională a Persoanelor Vârstnice.
Începând de atunci, în toate ţările membre ale ONU, printre care şi în România, la 1 octombrie au loc manifestări variate, care au ca scop aprecierea persoanelor vârstnice, precum şi discutarea problemelor cu care se confruntă aceştia, la a treia vârstă, aduse în prim-planul preocupărilor autorităţii statului şi al opiniei publice.
Intră acum și în grupul de
