Comedia “O noapte nebuna, nebuna” a umplut sala de spectacol a Casei de Cultura

Sala de spectacol a Casei de Cultură Suceava a devenit neîncăpătoare, vineri seară, când actorii botoşăneni de la Teatrul “Mihai Eminescu” au pus în scenă comedia „O noapte nebună, nebună”.

Piesa poate fi considerată, în egală măsură, o farsă, o comedie de moravuri, o satiră politică, dar şi toate acestea la un loc, fără a ştirbi cu nimic din calităţile vreuneia dintre cele trei. Răsturnările de situaţie, încurcătura de minciuni, acumularea de personaje-surpriză, rafinamentul comicului de limbaj, contrastul dintre adevărata faţă a protagoniştilor şi ceea ce se consideră ei a fi, multitudinea de tipologii – toate converg spre o succesiune ameţitoare de situaţii comice, fapt ce contribuie la realizarea unei comedii savuroase, în viziunea regizorului Alexandru Vasilache.

Acţiunea se petrece în camera de hotel a lui Richard Willy, consilier al primului-ministru, care a plănuit o întâlnire amoroasă cu secretara sa Jaine, minţindu-şi soţia că se află la şedinţa de noapte a Guvernului. Atmosfera se încinge între cei doi, toate bune şi frumoase până când, la un moment dat la fereastra camerei de hotel apare un bărbat care pare a-i urmări pe cei doi.

Comicul, dar şi tragicul de situaţie apare atunci când peste spatele celui care îi urmăreşte, cade geamul pe şină al ferestrei. Acesta leşină doar, însă provoacă panică în rândul celor doi amanţi care-şi închipuie că barbatul e mort. Din acest moment lucrurile se complică deoarece cei doi amorezi disperaţi încearcă să muşamalizeze incidentul, fiind în joc cariera domnului Willy, reputaţia lui Jaine şi căsniciile celor doi, motiv pentru care aleg să îl ascundă pe bărbat, pentru început, în dulap.

Lucrurile se complică şi mai mult când în repetate rânduri în camera de hotel apare majordomul, care din “bunăvoinţă” şi sete de bani strânge de pe jos o haină, pentru a fi recompensat material de domnul Willy, haină care era de fapt rochia domnişoarei Jaine. Depăşit de situaţie, după ce a văzut ca nu o poate trimite acasă pe Jaine la soţul său Ronie, care ştia de fapt că aceasta este la mătuşa sa Rozie, Willy apelează la consilierul său personal, George, pe care îl convoacă de urgenţă la hotel pentru a-l ajuta să iasă basma curată din situaţia neagră în care se afla, şi pentru a-l ajuta să scape de “cadavrul” din dulap.

Numele piesei de teatru “O noapte nebună, nebună” este unul sugestiv pentru încurcăturile de situaţie ce urmează de acum în colo. Soţul lui Jaine, Ronie, începe să o caute disperat prin hotel, muşcând de nervi din tot ce îi iese în cale; Willy este surprins de către administratorul hotelului chiar în momentul în care îl consola pe Ronie ţinându-l în braţe, pe genunchi; la hotel îşi face, neaşteptat, apariţia soţia lui Willy, pentru ca în final să se dovedească că cel care pândea la începutul piesei la geam este de fapt un detectiv plătit de Ronie pentru a-i surprinde pe amanţii Willy şi Jaine.

Surprinzător detectivul îşi revine din leşin, nefiind mort aşa cum credeau iniţial Willy, Jaine şi George, devenind un pericol şi mai mare pentru cei trei, căci printr-o lungă serie de minciuni consilierul George este şi el implicat. Din fericire pentru protagonişti, detectivul suferă o pierdere de memorie temporară, lucru care îl face să revină succesiv în scenă şi să pretindă că “el ştie adevărul”.

Până la urmă, Willy se împacă cu soţia sa care a acceptat iniţial avansurile false ale lui George, Jaine râmâne cu soţul său Ronie, iar majordomul cu camerista, care a avut câteva intervenţii pe parcursul desfăşurării scenelor din camera de hotel, apărând mereu în stare de ebrietate.

Spectacolul „O noapte nebună, nebună” este o adaptare după textul lui Ray Cooney, renumit actor şi dramaturg englez, supranumit „Feydeau al Angliei”, apreciat atât de public, cât şi de critica de specialitate, fapt recompensat prin acordarea titlului de „Ofiţer al Ordinului Imperiului Britanic”.

Scenografia a fost semnată de Mihai Pastramagiu, costumele au fost realizate de Alina Dincă, coregrafia de către Victoria Bucun, iar traducerea a fost asigurată de Lucian Băleanu.

Piesa de teatru a fost pusă în scenă la Suceava şi cu o seară înainte, tot de la ora 19.00.