Intră acum și în grupul de
Anul 2025 a fost un an al deziluziilor profunde pentru România, marcat de agravarea unor probleme cronice care au transformat țara într-un stat aflat în criză structurală. De la datorii externe sufocante la instabilitate guvernamentală cronică, retrospectiva anului trecut dezvăluie un tablou sumbru, în care eșecurile sistemice nu mai pot fi ascunse sub retorica optimistă a politicienilor. Această criză nu este doar economică sau demografică, ci una de fond, care pune sub semnul întrebării viabilitatea statului român în forma sa actuală.
Datoria externă a atins cote alarmante, ajungând la 220 de miliarde de euro – echivalentul bugetului guvernamental pe patru ani și jumătate. Deficitul bugetar cronic, unde statul cheltuiește constant mai mult decât încasează, a devenit o bombă cu ceas, agravată de o politică fiscală inechitabilă. Marile corporații externe, care controlează 80% din cifra de afaceri națională, plătesc doar 20% din impozitul pe profit total, în timp ce afacerile mici și mijlocii românești, reprezentând doar 20% din economie, suportă 80% din povara fiscală. Această disproporție nu doar perpetuează inechitățile, ci și descurajează antreprenoriatul local.
Migrația masivă – între 4 și 5 milioane de români plecați în străinătate pentru a-și susține familiile – reflectă eșecul sistemului intern. Un salariat român lucrează jumătate de an doar pentru a-și plăti impozitele, restul pentru supraviețuire. Deficitul comercial, cauzat în proporție de 80% de importurile de produse alimentare, subliniază absurdul: România exportă materii prime agricole ieftine și importă alimente scumpe, ratând oportunități de procesare locală. Demografia agravează criza: un sfert din județe au sub 300.000 locuitori, iar peste 70% din comune sub 5.000, semnalând depopulare accelerată.
Instabilitatea politică a atins cote paroxistice: 10 premieri în 12 ani, cu o medie de mandat ministerial de doar 6 luni. Guvernul actual este condus de liderul partidului clasat pe locul 3 în alegeri, iar ministerele cheie de partidul de pe locul 4 – o anomalie democratică.
Curtea Constituțională a devenit arbitru suprem al puterii, validând apoi anulând alegeri prezidențiale pe motive netransparente și invalidând candidaturi fără hotărâri judecătorești definitive.
Statul a permis formarea de caste profesionale privilegiate, cu beneficii legiferate, accentuând clivajele sociale.
Declarațiile liderilor sunt revelatoare: Președintele Nicușor Dan a admis că România nu are un proiect de țară, iar fostul președinte Klaus Iohannis a recunoscut eșecul statului în protejarea cetățenilor. Aceste mărturisiri nu sunt doar retorice; ele reflectă un vid de viziune și responsabilitate.
Anul 2025 ne obligă la o reflecție profundă: România riscă să devină un stat captiv intereselor externe și incompetenței interne. Soluțiile nu vin din retorică, ci din reforme structurale: echilibrare fiscală, dar nu prin împovărarea românilor, investiții în infrastructura de transport, economie, sănătate și educație.
Intră acum și în grupul de
