Intră acum și în grupul de
România a înregistrat vineri, 19 iunie 2026, un moment de referință pentru producția de energie regenerabilă: panourile fotovoltaice au acoperit aproximativ 70% din consumul orar de energie electrică la prânz. Deși din punct de vedere tehnic și al tranziției energetice reprezintă o realizare importantă, analiza președintelui Asociației Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliță, arată că această performanță nu s-a tradus într-o energie mai ieftină pentru consumatori. Dimpotrivă, volatilitatea prețurilor a dus la costuri semnificativ mai mari în ansamblu.
Potrivit datelor pieței analizate de Dumitru Chisăliță, în orele de vârf ale producției solare prețurile pe Piața pentru Ziua Următoare (PZU) au scăzut puternic – la ora 11 ajungând la aproximativ 47,8 lei/MWh, iar la ora 12 la circa 59,8 lei/MWh. Cu toate acestea, mare parte din această energie ieftină a fost exportată, fără a aduce beneficii directe consumatorilor români. Seara, când producția fotovoltaică devine practic inexistentă, prețul a explodat la aproximativ 1.360 lei/MWh (ora 21), adică de aproape 23 de ori mai mult decât la prânz.
„Această volatilitate extremă evidențiază una dintre principalele provocări ale sistemului energetic actual: energia solară produce masiv atunci când cererea și valoarea economică a energiei sunt mai reduse, dar nu este disponibilă în intervalele cu consum ridicat, când energia este cea mai valoroasă”, subliniază președintele AEI.
Comparație cu 2019: De două ori mai scump
Pentru a înțelege impactul real, Dumitru Chisăliță compară situația cu luna iunie 2019, ultimul an considerat „normal” înainte de crizele energetice și intervențiile administrative majore. Atunci, prețul mediu pe PZU se situa între 45 și 55 euro/MWh. Pe 19 iunie 2026, prețul mediu zilnic a fost de aproximativ 106 euro/MWh, iar prețul mediu ponderat a ajuns la 554 lei/MWh (față de 246 lei/MWh în 2019).
Astfel, costul total estimat al energiei consumate în România pe 19 iunie 2026 a fost de 2,1–2,4 ori mai mare decât într-o zi similară din 2019, asumând un consum și un profil comparabile. Energia solară a redus prețurile în orele de prânz, dar costurile ridicate din intervalul de seară (când se apelează la hidrocentrale, gaze naturale, importuri sau stocare) au compensat și depășit aceste reduceri.
Paradoxul fotovoltaic
Analiza identifică un „paradox al fotovoltaicului”: cu cât producția solară este mai mare în absența capacităților suficiente de stocare și flexibilizare, cu atât valoarea economică a energiei produse la prânz scade, iar energia necesară seara rămâne extrem de scumpă.
În iunie 2019, fotovoltaicul acoperea doar circa 8% din consum la prânz, prețurile erau relativ uniforme pe parcursul zilei, iar diferența dintre minim și maxim era redusă. În 2026, la 70% acoperire solară la prânz, sistemul energetic a fost nevoit să înlocuiască rapid producția cu surse mai costisitoare după apus.
Două răspunsuri la aceeași întrebare
La întrebarea dacă acoperirea de 70% reprezintă o veste bună pentru consumatori, Dumitru Chisăliță oferă două perspective corecte:
- Din punct de vedere tehnic: Da, este o performanță remarcabilă pentru integrarea energiilor regenerabile și reducerea emisiilor de carbon.
- Din punct de vedere economic: Nu neapărat. Fără stocare semnificativă, management inteligent al consumului și flexibilitate sporită a sistemului, excedentul solar din timpul zilei reduce prețurile doar temporar, fără a diminua suficient costurile din orele de vârf.
Președintele AEI atrage atenția că, fără investiții consistente în stocare, flexibilizarea consumului și mecanisme de valorificare a surplusului de energie diurn, România riscă să se confrunte tot mai frecvent cu acest dezechilibru: abundență de energie ieftină la prânz și deficit de energie foarte scumpă seara.
Intră acum și în grupul de
