Un ochi plânge, unul râde: La multi ani Bucovina! – oriunde te-ai afla

Acum că avem prin lege o zi a NOASTRĂ, a Bucovinenilor parcă viața arată cu totul altfel, nu e așa? Răspunsul este evident și e NU.

De ce NU? Pentru simplul fapt că acum, la 100 de ani de la unirea Bucovinei cu Țara nu avem motive de nici un fel să fim mândri, adică….cu coada pe sus, vorba proverbului!

 

Bucovina nu mai este de multă vreme ce a fost la momentul 28 noiembrie 1918. Nimeni după al doilea Râzboi mondial nu s-a chinuit cu adevărat să facă ceva pentru a readuce pământul la vechile sale granițe.

Nici un guvern nu a pus cu adevărat problema revenirii acasă a Bucovinenilor și nici nu au făcut ceva concret ca aceștia să simtă că au pe cineva dincolo de granița trasată de alții.

După Revoluția din 1989 am putut vedea cu totul altceva decât o viziune a României asupra Basarabiei și Bucovinei. Istoria ne-a învățat multe dar pe cei din guvernele de după 1989 i-au învățat doar că… ”capul plecat, sabia nu-l taie!”, motiv pentru care au aplecat capul și au întins mâna la cerșit, fie la cancelariile din VEST fie la cea din EST.

La 100 de ani de la MAREA UNIRE suntem mai mici și mai neînsemnați.

Bucureștiul se uită cu dispreț la noi, Kiev-ul trimite trupe militare la graniță ca nu cumva să avem idei!

Din acest motiv spun că nu putem azi cu adevărat să sărbătorim decât dacă suntem masochiști. Și tare mă tem că suntem!

La mulți ani BUCOVINA! Îmi pare rău BUCOVINA pentru tine că nu mai ești și nici nu vei mai fi ce ai fost!

 

MIHAI CHIRA