Intră acum și în grupul de
Constituția din 1991 a fost un pariu politic făcut în haosul post-decembrist, scrisă de Antonie Iorgovan și croită pe măsură pentru stilul ambiguu al lui Ion Iliescu. Nimeni nu știa atunci cum va arăta România peste 10, 20 sau 35 de ani. A fost un document de tranziție, nu unul pentru o democrație matură. Astăzi, după trei decenii și jumătate, defectele ei nu mai sunt simple „neajunsuri”, ci adevărate frâne în calea funcționării normale a statului.
Cel mai grav este bi-cefalismul executiv. Avem un Președinte ales direct, cu legitimitate populară, dar fără pârghii reale de conducere – în afara influenței oculte prin servicii și parchete. În același timp, avem un Prim-ministru cu puteri executive enorme, dar fără nicio legitimitate directă – poate fi schimbat peste noapte prin jocuri de culise. Rezultatul? O permanentă tensiune între Palatul Cotroceni și Palatul Victoria, dublată de o suprapunere absurdă între Guvern și CSAT. România are două capete, dar niciunul nu conduce cu adevărat.
Bi-cameralismul a devenit o glumă proastă. 90 % dintre parlamentari apasă butoanele la comandă, iar Senatul și Camera Deputaților votează aproape identic. Două camere pentru aceeași umplutură electorală reprezintă un lux pe care nu ni-l mai permitem.
Alegerile anticipate sunt practic imposibil de declanșat. Este cel mai democratic instrument de rezolvare a crizelor politice, dar în 35 de ani nu le-am avut niciodată. De câte ori am avut blocaj guvernamental, am asistat la combinații de palat, nu la apel la popor.
Iar Curtea Constituțională, o instituție eminamente politică numită tot politic, a ajuns să legifereze în locul Parlamentului și să dea lecții de morală unui întreg popor. Atribuțiile ei pot fi preluate fără probleme de Înalta Curte de Casație și Justiție, fără să mai avem nouă „înțelepți” care decid soarta țării după cum bate vântul politic.
Actuala Constituție nu mai corespunde deloc realităților României de azi. Nu mai este suficient să punem petice noi pe o haină veche de 34 de ani. Avem nevoie de un document fundamental gândit pentru secolul XXI: cu un executiv clar, cu un Parlament unicameral eficient, cu alegeri anticipate posibile și cu o Curte Constituțională depolitizată sau chiar desființată în forma actuală.
O nouă Constituție nu este un moft, ci o condiție de supraviețuire a democrației românești. Dacă nu avem curajul să o facem acum, vom continua să ne chinuim cu un sistem conceput pentru tranziție, nu pentru o țară membră UE și NATO în anul 2025.
România merită o Constituție care să funcționeze, nu una care să ne țină captivi într-un trecut pe care nu-l mai recunoaștem.
Intră acum și în grupul de
