Intră acum și în grupul de
Anul 2025 va rămâne în istorie ca un punct de cotitură dramatic în relațiile internaționale, marcat de o regresie alarmantă către principiile cinice ale Realpolitik-ului din secolul al XIX-lea. Forța, egoismul statal și jocurile de putere au înlocuit treptat idealurile de cooperare și drept internațional stabilite după Al Doilea Război Mondial. Această transformare nu este doar o speculație academică, ci o realitate palpabilă, confirmată de evenimentele anului trecut, care ne obligă să privim cu luciditate spre viitorul imediat.
Ordinea mondială postbelică, clădită pe piloni precum ONU, NATO și tratatele de neproliferare nucleară, s-a dovedit caducă. Evenimentele din 2025 – escaladările tensionate în Indo-Pacific, crizele din Orientul Mijlociu și instabilitatea europeană – au demonstrat că dreptul internațional a devenit un instrument selectiv, aplicat doar când servește intereselor marilor puteri. În locul diplomației multilaterale, am asistat la o repornire agresivă a cursei înarmărilor: țări precum China, Rusia și SUA au investit masiv în tehnologii militare avansate, de la hipersonice la inteligență artificială în război. Această cursă nu este doar tehnică, ci și geopolitică, prevestind o reîmpărțire a sferelor de influență prin conflicte regionale intermediate, așa-numitele „războaie prin proxy”, care ar putea începe chiar din 2026.
Uniunea Europeană se află în fața unei probe supreme de rezistență. Ca singura mare putere economică globală cu o slăbiciune militară evidentă, UE riscă să devină un actor secundar în noua ordine bazată pe forță. Bugetele modeste alocate apărării, diviziunile interne și dependența energetică expun Europa la vulnerabilități majore, în timp ce aliații tradiționali precum SUA par tot mai izolaționiști.
În acest context haotic, poziția României este una precară, situată într-o „zonă gri” geopolitică. Relațiile noastre cu marile puteri militare – SUA, Rusia și China – sunt tensionate, marcate de divergențe politice și economice. În schimb, Bucureștiul manifestă un servilism evident față de UE, Marea Britanie, Israel, Ucraina și Republica Moldova, așteptând o eventuală revenire a democraților la putere în SUA. Această strategie de echilibru fragil ne plasează într-o postură vulnerabilă, dependentă de aliați care, la rândul lor, navighează incertitudini proprii.
Teza politologului Giovanni Sartori – „Democrația este numele pompos al ceva ce nu există” – pare confirmată de realitatea anului 2025. Promisiunile democratice au fost subminate de interese egoiste, iar instituțiile internaționale au eșuat în a opri deriva spre un nou echilibru bazat pe forță.
România riscă să rămână în continuare un pion din ce în ce mai nesemnificativ într-un joc al giganților.
Intră acum și în grupul de
